Omul a realizat valoarea cerealelor în dieta sa din cele mai vechi timpuri. La început, omul mesteca grăunțele pentru a avea energie. Mai târziu, a zdrobit cerealele cu piatra pentru a face făina. Asta făceau egiptenii în urmă cu 3.000 de ani î.Hr.
Mai târziu au descoperit că în amestec cu apa se face un aluat care, prin coacere, iese și mai bun – pâinea, sau mai zis lipia căci nu avea drojdie. Aceasta era coaptă în cuptoare cu foc, nu conținea aditivi pentru a o face să crească, ci doar o ungeau cu grăsime animală.
Evreii foloseau un aluat acru în amestecul pentru pâine, dar egiptenii au descoperit că acesl aluat acru conținea drojdie. În mormintele egiptene s-au găsit rămășițe din acest tip de pâine.
Evreii mai obișnuiau să folosească aluat nedospit, fără drojdie, pentru a face un fel de pâine folosit la evenimentele religioase. Pâinea lor era mai micuță și plată, gen lipie.
În toate colțurile lumii, pâinea are astăzi o varietate de forme și gusturi.