Când a apărut prima dată săpunul

Săpunul există de circa 2.000 de ani. Înaintea lui, oamenii foloseau tot felul de uleiuri pentru corp, plante și sucuri naturale.

Pliny, scriitor roman, făcea referire la două tipuri de săpun – tare și moale. El le descrie ca fiind o invenție pentru a da strălucire părului și îi oferă credite lui Gauls ca și inventator al săpunului.

În runiele din Pompeii stă îngropat o așezare unde se turna săpunul care seamănă mult cu cel din zilele noastre. Și pe atunci, aproape toate săpunurile se făceau în casă.

La începuturi, gen acum 4.500 de ani, sumerienii foloseau un amestec de grăsime naturală cu cenușă pentru a se trata de bolile de piele. Egiptenii au mai adăugat rețetei și argilă și foloseau amestecul pentru lâna oilor. Romanii foloseau amestecul de grăsime de capră cu cenușă pentru a-și întreține părul, iar arabii au amestecat grăsimea animală cu cenușa unor plante acvatice iar produsul era folosit doar de cei cu averi mari.

Săpunul se face din grăsimi și uleiuri de bază. În marile fabrici acesta se face din grăsimi și uleiuri de bază și sunt fierte în cazane imense – procesul se numește saponificare. Când este aproape gata se adaugă și puțină soluție salină (cu glicerină), asta pentru ca săpunul să se ridice la suprafața cazanului în care este produs. Acest proces se poate repeta de cinci sau șase ori. Se adaugă apă și uleiuri de bază de fiecare dată când ultima picătură de grăsime este saponificată sau convertită din grăsime în săpun.

Următorul pas este frământe săpunul până când devine o masă moale, timp în care se adaugă diferite ingrediente precum parfum, coloranți, etc. După acest pas, săpunul topit este gata să ia forma dorită și sp fie ambalat.