Deranjat de faptul ca în presa s-a scris ca ” nu stie ce joaca”, selectionerul iberic i-a convocat pe ziaristi la o întîlnire, în care le-a vorbit despre tactica si sisteme de joc.
Cum rareori se întîmpla ca un antrenor sa se înteleaga bine cu presa, nici Jose Antonio Camacho nu dispune de o relatie cordiala cu jurnalistii spanioli. Mai ales acum, cînd echipa iberica e la Mondial. Avizi dupa un triumf final niciodata obtinut, ziaristii din tara lui Cervantes l-au tinut numai în contre pe Camacho de cînd el si-a adunat elevii pentru pregatirea turneului final. Polemica a început din 15 mai, cînd selectionerul a fost criticat pentru „cooptarea inutila” în staff a lui Javier Lozano, tehnicianul reprezentativei de fotbal în sala.
Al doilea episod s-a petrecut pe 19 mai, Camacho fiind atacat din cauza neimplicarii în diferendul dintre Raul si preparatorul fizic Carlos Lorenzana, care a tensionat ambianta din lot. Fostul international a mai fost criticat din cauza superficialitatii, el convocîndu-l pe Albelda desi valencianul era accidentat, pentru ca apogeul sa fie atins în Coreea.
Dezamagiti de jocul „nationalei” si de inconsecventa antrenorului, ce a probat trei sisteme de joc în doua teste, ziaristii au titrat: „Spania nu stie ce joaca”. Camacho s-a înfierbîntat, replicînd ca „nu trebuie sa dea sfaturi cei ce nu au jucat fotbal”, dupa care s-a potolit si i-a chemat pe detractori în cantonament ca sa le explice metodele sale.
Orgolios din pricina muncii pe care o face, Camacho a pregatit minutios, fara improvizatii, confruntarea cu reprezentantii mass-media, nu i-a scapat nici cel mai mic detaliu. Începînd cu momentul întîlnirii, duminica fix la ora 12:00, si terminînd cu despartirea.
Primul contact s-a produs în sala conferintelor de presa. În fata a peste 60 de ziaristi, nu doar spanioli, selectionerul a raspuns cu naturalete la primele întrebari. El s-a aratat apoi preocupat de estimarile presei privind „nationala”, reprosîndu-le jurnalistilor atitudinea pesimista. O singura afirmatie a încins atmosfera.
„În ziare sînt folosite cuvinte care au efectul unei castrari asupra echipei”, a spus Camacho. Stil de dialog neinspirat într-un moment nepotrivit. Acesta le-a reamintit ziaristilor spanioli de Javier Clemente – precedentul selectioner a avut si el o relatie încordata cu mass-media -, cu atît mai mult cu cît Camacho nu s-a putut stapîni: „Unii au venit în Asia doar ca sa-si umfle ouale”.
În timp ce ziaristii spanioli dadeau semne de nervozitate, cei straini nu au înteles expresia, au ridicat din umeri si au privit spre translator. „Nu pot sa traduc”, a zis acesta. Camacho a auzit si, scazîndu-si adrenalina, si-a schimbat pozitia. El a redevenit repede calm, relaxat, ca un amfitrion dispus sa fie pe plac tuturor musafirilor.
Pentru a alunga tensiunea, tehnicianul iberic i-a invitat de gazetari sa-i cunoasca cele mai ascunse maniere de lucru. Actiunea s-a desfasurat într-o alta sala, reprofilata în laborator personal utilat cu calculatoare, miniproiector video si zeci de casete. Instalat la catedra, în fata tablei de scris, Camacho a vorbit despre optiunile lui, despre sistemul de joc preconizat.
„O partida o voi începe mereu cu un 4-4-2. Acesta se va transforma în 4-3-2-1 în faza ofensiva si în 4-4-1-1 atunci cînd ne vom apara”, a raspuns el la nedumeririle anterioare ale ziaristilor, ajutat de imagini proiectate de secunzii sai, Fraile si Nieto, din meciuri ale elevilor sai, dar si din duelul de la Euro 2000 cu Slovenia, primul adversar de la Mondial, duminica.
A detaliat dupa aceea cum se repliaza echipa sa, cum se vor executa cornerele si loviturile libere, cum se vor desfasura fazele de atac si cele de aparare. A dezvaluit amanunte despre jucatori, cît a jucat fiecare, cîte pase a dat, suturi cu dreptul si cu stîngul, cu capul, mingi recuperate si pierdute, totul pe baza de date precise, totul informatizat.
Aproximativ doua ore a durat întîlnirea, la capatul careia opiniile s-au împartit. O parte a jurnalistilor s-au declarat multumiti de pledoaria selectionerului. „O lectie magistrala” si „Sedinta completa de tactica si sisteme” au scris unele ziare, în timp ce altele nu au prezentat acelasi entuziasm.
„El Pais” a fost cel mai dur: „Dupa modelul pe care Clemente l-a ridicat la niveluri extreme, Camacho nu a avut dubii sa dea ziaristilor o lectie doar pentru a justifica o asa-zisa campanie orchestrata împotriva reprezentativei. El a cautat de fapt sa acopere evidentele, jocul prost al echipei, si sa discrediteze presa”.
Vizita în bunker
Camacho nu s-a limitat doar sa discute despre propriile idei tactice cu ziaristii. La finalul prezentarii sale, el i-a invitat pe acestia sa viziteze principalele puncte din hotelul „nationalei”, construit special pentru actiuni sportive. Pazit strict, bunkerul unde stau Raul si compania dispune de conditii simple si practice.
Cele 70 de camere, fiecare membru al delegatiei locuind singur, nu sînt luxoase, unica decoratie fiind un poster urias cu copii, editat de FIFA. Sala de Internet conteaza pe 12 calculatoare si este foarte cautat, deoarece e singurul loc unde ibericii pot citi presa de acasa si pot dialoga cu familiile. De bucatarie raspunde Javier Arbizu. Acesta, bucatarul lotului, este ajutat de un japonez simpatic poreclit Dani, ce are rolul interpretului si e socotit, temporar, mascota echipei.
În sala de mese, pe care Camacho a tinut sa o prezinte personal jurnalistilor pentru a da detalii despre instrumentele muzicale coreene montate pe pereti, atmosfera spaniola este redata de un cap de taur, prins pe o panoplie. Vizitata a fost si sala de forta, excelent dotata, dar si sauna, locul favorit al jucatorilor, si sala de jocuri suficient de mare pentru a gazdui mese de biliard si de tenis de masa lînga un miniteren de fotbal.
Sursa: www.prosport.ro