Calatorie în lumea dresajului european

Cele mai dure competitii canine sunt cele de Ring. Fie ca este vorba despre Ringul Francez, Ringul Belgian sau Mondioring, întotdeauna primele 30-40 de locuri sunt ocupate de Malinois. La Campionatele Mondiale de dresaj pentru probele de utilitate, paza si protectie din ultimii 10 ani, 95% din câinii selectati au fost Malinois.

Dorinta de cunoastere si nebunia mea pentru dresaj (unii, mai îngaduitori, o numesc pasiune) m-au facut sa primesc cu mare bucurie invitatia lui Steve Seynave, campionul mondial en titre, de a vizita Clubul sau de Ring, si de a participa la un stagiu de pregatire a celor mai buni câini din Belgia. Revista Câinele Meu, Pedigree si magazinul Animax au fost cei care, prin contributia lor, au facut posibila aceasta deplasare si le multumesc.

Dupa numai 2 ore si jumatate de zbor am aterizat la Bruxelles, unde am fost asteptati de o mai veche cunostinta de-a mea si prieten apropiat al lui Steve Seynave, domnul Mike de Bruyene. Prima oprire am facut-o în orasul Arendonk. Cam cât Busteniul nostru, acest orasel are 8 Cluburi de dresaj, dintre care 4 de Ring, unul de IPO si 3 de Agility.

Cluburile asigura pregatirea, pentru o suma modica, doar pentru membri. Se lucreaza mai mult seara, dupa orele de serviciu, iar atmosfera de lucru este de-a dreptul extraordinara. Înca din prima seara am fost invitati sa asistam si sa filmam programul de pregatire din cadrul Clubului Rijkevorsel unde Mike este membru.

Acest Club, ca de altfel multe altele din Belgia, este foarte bine echipat cu toate aparatele necesare programului de lucru si, pe deasupra, utilat cu o instalatie de nocturna. Toti câinii erau adusi în custi de transport sau în remorci special amenajate. Au fost scosi pe rând pentru efectuarea programului, dupa care erau imediat bagati înapoi în cusca.

Am constatat cu surprindere ca toti membrii Clubului foloseau pentru administrarea corectiilor zgarzi electronice însa, pentru pastrarea echilibrului, recompensa consta în acordarea unei muscaturi pe saculet, iar recompensarea avea loc dupa fiecare exercitiu bine executat. În cadrul Clubului, toti membrii erau prezenti de cel putin trei ori pe saptamâna pentru a asigura progresul câinelui, iar durata de pregatire pentru examenul de lucru putea sa dureze pâna la un an.

Am condus 2 ore pâna în Menen si am ajuns la Seynave acasa. Am filmat, am facut o groaza de fotografii, iar Steve Seynave a rasfoit cu placere ultimul numar al revistei Câinele Meu. O ora mai târziu, am vazut câinii. Am fost surprins sa aflu ca acestia sunt închisi în padocuri pe toata perioada zilei si nu ies decât pentru dresaj. În momentul în care sunt luati din padocuri, câinii intra într-o stare de agitatie de neimaginat, si orice comanda ar primi o executa cu o viteza si cu o dorinta de colaborare uluitoare. În Ringul Belgian accentul se pune, în proportie de peste 70%, pe calitatea atacului, adâncimea muscaturii si pe încetarea atacului la comanda.

Arbitrii au libertatea de a stabili gradul de dificultate a exercitiilor si modalitatea de executie. Campionatele de selectie au loc în fiecare weekend si toti participantii lupta pentru acumularea de punctaj. În urma punctelor adunate la 10 participari în trei provincii diferite si arbitrati de minimum 6 arbitri diferiti, se stabilesc membrii echipei reprezentative a Belgiei la Campionatul Mondial.

Iata probele care alcatuiesc Ringul. Evaluarea agilitatii: sarituri în înaltime peste obstacol de 1,30 m fara atingerea obstacolului, si peste obstacolul de 2 m cu catarare. Sarituri în lungime peste groapa de 2 m si peste groapa de 3,40 m. Evaluarea disciplinei: mers la pas fara lesa, schimbarea pozitiilor sezi, culcat si pe loc în ordinea indicata de arbitri, aportul cu absolut orice obiect indicat de arbitru, cautarea unui obiect cu mirosul stapânului într-un teren cu o suprafata de 1000 m2.

Evaluarea calitatii de protector: atacul la comanda asupra infractorului înarmat cu arma de foc sau obiecte de amenintare, încetarea atacului lansat, paza la obiect, paza stapânului, gasirea infractorului ascuns, semnalizarea lui prin latrat, escortarea infractorului cu atacarea acestuia în cazul în care fuge de sub escorta, imobilizarea si reluarea escortei si atacul cu botnita. Refuzul de hrana, de asemenea, face parte din aceasta complexa competitie.

Cu toate ca exercitiile sunt, în esenta, aceleasi, gradul de dificultate este întotdeauna marit prin adaugarea de noi elemente. Clubul lui Seynave are o adevarata istorie etalata, de altfel, si în numeroasele fotografii care tapeteaza peretii. Se pot vedea campionii de Club înca din 1967, iar multi dintre acestia au fost si campionii regionali si chiar nationali.

Din acest Club s-au format si 2 Campioni Mondiali, iar Steve Seynave este la 33 de ani detinator a peste 120 de trofee si de 3 ori Campion al Belgiei la Ring, de 3 ori Campion Mondial la Mondioring si, în 1992, 1996 si 2000, Campion National la categoria „om de atac” (infractor).

De altfel, am vazut un participant în Campionatele de selectie, în vârsta de 62 de ani, si cu surprindere am aflat ca este „om de atac” (adica îsi pune costumul de protectie si lucreaza cu câinii), iar ziua urmatoare am vazut-o la lucru si pe singura femeie din Belgia care îsi pune costumul si lucreaza ca „om de atac”. Pasiunea nu cunoaste limite.