Bogdan Alexandrescu, de la MasterChef, dezvăluie reţeta lui secretă
Pentru mine, aspectul unei farfurii este extrem de important deoarece înainte de toate un dish trebuie să impresioneze, să aibă acel efecte de ,,wow”, să încânte privirea astfel încât să îţi doreşti să îl mănânci. În plus, atenţia pentru detalii şi respectul pentru ingredient implică automat o dovadă de respect faţă de cel care îţi gustă creaţia şi asta înseamnă foarte mult pentru mine.
– Care crezi că aste cel mai mare atuu al tău în acest concurs?
Cel mai mare atu al meu în acest concurs îl reprezintă creativitatea fără limite şi faptul că nu îmi este frică să risc, să experimentez şi să alătur ingrediente şi gusturi inedite, aparent antitetice. Îmi place să sochez, mereu mi-a plăcut.
– Când ai gătit prima dată şi ce a fost?
Prima mea experienţă în bucătărie a fost la vârsta de 8 ani. Părinţii mei fiind cadre militare, încă de mic am petrecut foarte mult timp singur acasă şi spre deosebire de alţi copii care hoinăreau prin faţa blocului, mie mi-a plăcut să citesc, să desenez, să scriu. Cu toate acestea, nu am fost un ,,tocilar”, pentru că nu mi-au plăcut niciodată regulile şi tiparele. Eram genul de copil zăpăcit, nu aveam stare deloc, mereu trebuia să găsesc ceva nou pentru a mă menţine în priză… Şi de obicei mă plictiseam repede de orice lucru nou. La 8 ani i-am aşteptat pe ai mei cu ,,cartofi prăjiţi carbonizaţi”, iar ei, ca să nu-mi răpească bucuria juvenilă, au mâncat şi m-au lăudat pentru ,,creaţia mea”. Peste câţiva ani, când mi-am dat seama că nu am avut cel mai o.k. preparat, m-am ambiţionat să fiu perfect în bucătărie. Acum nu mai caut asta, vreau doar să fiu senzaţional şi nu mai ,,carbonizez” nimic decât dacă vreau eu.
– De la cine ai învăţat să găteşti?
Nu pot să spun că am învăţat bucătărie de la o persoana anume, pentru că nu îmi place să urmez sau să copiez reţete, nici în viaţă şi cu atât mai puţin în bucătărie, însă eram inspirat de tatăl meu, care găteşte senzaţional, deşi avem stiluri total diferite.
– Ce ai învăţat din experienţa numită MasterChef?
Din experienţa MasterChef am învăţat să fiu mai ordonat, să ştiu când şi cum să mă temperez, să gestionez o echipă câştigătoare, să respect competitorii, să leg noi prietenii cu nişte oameni minunaţi şi să am mai multă încredere în mine. Nimic nu este imposibil, trebuie doar să vrei.
– Care este mâncarea ta preferată?
Nu pot spune că am un fel de mâncare preferat, pentru că iubesc mâncarea, dar vă pot spune că nu îmi place grăsimea, ciorba de burtă şi tot ce înseamnă organe, în afară de ficat. Sunt înnebunit după sea food şi după mâncarea thai. M-aş muta în Thailanda dacă aş putea. Pentru mine nu există desert dacă nu conţine ciocolată.
– Ce preparat nu-ţi iese niciodată?
Nu am un fel care să nu îmi iasă, pentru că îmi place să mă joc, iar dacă se întâmplă vreun accident în prima fază, mă corectez pe loc şi a doua oară iese perfect.
– Ce nu-ţi lipseşte niciodată din frigider?
Din frigiderul meu (de fapt al părinţilor) sunt nelipsite fructele de mare, somonul, sparanghelul, legumele şi fructele proaspete, brânzeturile, sucurile de fructe integrale (de regulă, cele preparate în casa din fructe proaspete) sau ice tea fresh cu infuzie de mentă, lămâie şi zahăr brun.
„Complică-te Bogdane, complică-te!”
Turnuleţ de risotto în două culori cu frigărui de creveţi caramelizaţi în unt aromatizat, poleiţi cu foiţă de aur
Parfumul aparte al Mediteranei, strălucirea soarelui şi căldura plajelor ne fac să ne gândim la un fel de mâncare specific acestei zone, unde vom îmbina aromele italieneşti cu mireasma Coastei de Azur, sunetul Bouzoukiului elen şi bineînţeles adăugând un ,,Ole” catalan.
Ingrediente:
300 gr.orez special pentru risotto, 100 ml.ulei de măsline extravirgin,1 ceapă albă mare, 100 gr.frunze chives ; 100 gr.physalis;125 gr.coacaze roşii; 4 căţei de usturoi;1 linguriţă chilly pudră; 1 linguriţă praf de curry, 5ml cerneală de sepie;
1 pahar martini bianco; 500 ml. Supă clară de peste; 100.ml.sos de rodii concentrat; 100 ml.sos de soia concentrat; 20 ml.oţet balsamic concentrat;
1 crenguţă rozmarin fresh; 150 gr.unt; 300 gr.creveţi proaspeţi black tiger;
150 gr.parmesan ras; sare, piper; 2 pere; 2 limes; 1 rodie mare;
Preparare:
Separaţi orezul şi ceapa în două părţi egale. Pregătiţi două cratiţe şi puneţi în fiecare câte două linguri de ulei, îl lăsaţi să se încingă, după care adăugaţi ceapa tăiată fin şi orezul (aceeaşi cantitate în fiecare cratiţă), spălat în prealabil şi scurs de apă. Căliţi ceapa şi orezul timp de 1-2 minute apoi stingeţi cu 50 ml. martini bianco, iar când s-a evaporat alcoolul adăugaţi supa de peşte caldă (două-trei polonice în fiecare cratiţă). Lăsaţi orezul la fiert, la foc mic, timp de 15-20 minute, amestecând din când în când şi adăugând supă la nevoie. Orezul nu trebuie să fie fiert foarte tare şi de asemenea nu trebuie să aibă prea mult lichid în timpul fierberii. Nu uitaţi să adăugaţi sare.
În una dintre cratiţe, cu 5-10 minute înainte de a fi gata, adăugaţi cerneala de sepie diluată în puţina supă şi de asemenea zeama stoarsă de la un limes. În cealaltă cratiţă tot cu 5-10 minute înainte de a fi gata adăugaţi un vârf de cuţit sau o linguriţă mică de curry. Când ambele risotto sunt gata, se iau de pe foc, se lasă în cratiţele acoperite cu capacul şi se adaugă în fiecare câte un cubuleţ de 50 gr.unt amestecând până se omogenizează. În paralel se pregătesc creveţii astfel: după ce i-aţi curăţat şi aţi îndepărtat părţile necomestibile, îi puneţi în apa fiartă cu sare unde îi lăsaţi până capătă culoarea roz. Separat puneţi la încălzit o tigaie în care puneţi 50 grame de unt, iar când untul s-a topit şi începe să sfârâie adăugaţi patru căţei de usturoi curăţaţi şi striviţi şi o crenguţă de rozmarin pe care îi scoateţi peste un minut (se pun doar pentru a-şi dezvolta aromele) şi apoi două linguriţe de zahăr brun. Căliţi zahărul în untul aromatizat până se caramelizează (lichefiază), fără să se ardă. Adăugaţi creveţii fierţi, scurşi de apă, un vârf de cuţit de chily şi-i sotaţi timp de 1-3 minute, după care îi stingeţi cu martini bianco şi îi lăsaţi în tigaie la foc mediu, timp de 3-5 minute, până se evaporă alcoolul. Puneţi sare şi piper după gust. Montaţi risotto-ul într-un cilindru de oţel inoxidabil cu diametrul de 10 cm, în două părţi egale, înalte de aproximativ 3 cm, punând-ul pe cel cu cerneala de sepie la bază. Deasupra puneţi un crevete caramelizat ornat cu frunze de chives şi bobiţe de coacăze roşii. Formaţi o frigăruie din trei creveţi, între care intercalaţi fructe de physalis pe care o aşezaţi pe un pat fin de sos de rodie, garnisiţi cu salată din pere rase, aşezată pe o felie de rodie, la care folosiţi un dressing din sos de rodie şi oţet balsamic concentrat. Stropiţi frigaruia cu sos de rodie şi presăraţi parmesan ras.
Decoraţi cu frunze de cives şi coacăze roşii. Pentru un efect maxim, o savoare de excepţie şi bineînţeles pentru a satisface cele mai pretenţioase şi rafinate gusturi, creveţii se poleiază cu foiţă de aur comestibil de 24 karate. Menţionez că prin acest lucru am adăugat preparatului „semnătura mea personală” şi… un pic din ,,aurul dacilor”.