BNR forțeaza scumpirea împrumuturilor în valuta
Cu alte cuvinte, bancile vor suporta un cost suplimentar pentru fiecare euro împrumutat din afara, de la banci-mama sau de pe piețele financiare. Iar acest cost s-ar putea reflecta în scumpiri ale creditului în valuta, care ar mai tempera din ritmul de creștere din ce în ce mai alert.
În prezent, bancile constituie lunar la BNR rezerve minime reprezentând 18% din depozitele atrase în lei și 30% din resursele în valuta pe termen de pâna la doi ani. Tot pentru descurajarea creditarii în valuta, cota de rezerva pe acest segment a fost majorata de la 25% la 30% în august 2003. Pentru sumele imobilizate la BNR, bancile primesc dobânzi de 6% la lei, 0,75% la dolari și 1% la euro. De la 24 februarie, dobânda la dolari crește la 0,8%.
Masura bancii centrale se sprijina pe o imagine statistica destul de îngrijoratoare: la sfârșitul lui 2004, soldul echivalent în euro al finanțarilor acordate de banci în valuta consemna o creștere de 57% fața de 2003, în timp ce creditarea în lei a crescut cu numai 11% în termeni reali.
Însa majorarea costului aferent resurselor atrase de banci în valuta a fost numai una dintre deciziile adoptate de Consiliul de Administrație al BNR în ședința de joi, 10 februarie.
În privința dobânzii de intervenție – rebotezata „rata dobânzii de politica monetara”, BNR a hotarât sa opereze o a doua reducere pe anul în curs, cu 0,75 puncte procentuale, pâna la nivelul de 15,75%.
Analiștii apreciaza însa ca aceasta dobânda nu mai are nici o relevanța pentru piața, în condițiile în care ceea ce s-a întâmplat mai ales în ultima saptamâna se înscrie în cu totul alți parametri: pe fondul excedentului de lichiditați, BNR atrage depozite de la bancile comerciale la dobânzi chiar mai mici de 11% pe an. În aceste condiții, dobânda de intervenție nu mai poate fi luata în calcul decât ca reper formal, care sa ascunda la un moment dat o eventuala creștere a dobânzii efective la care BNR va steriliza piața, pâna la nivelul anunțat, dar ramas neexecutat în tranzacții.
În ciuda acestui regim devenit formal al dobânzii de intervenție, noua reducere vine sa semnalizeze înca o data încrederea BNR în continuarea procesului de scadere a inflației, pâna la 7% la sfârșitul acestui an.
„Consiliul de Administrație al Bancii Naționale reafirma ținta de inflație de 7% pentru anul 2005, stabilita împreuna cu Guvernul României”, se spune într-un comunicat al BNR. Banca centrala considera ca procesul este sprijinit de situația valutar-financiara, actuala și de perspectiva. „Excedentul de oferta pe piața valutara antreneaza menținerea tendinței de apreciere a leului, care contribuie direct la atenuarea presiunilor inflaționiste și indirect la restructurarea economiei și la reducerea costurilor producatorilor interni”, se menționeaza în comunicat. Adica BNR nu este neaparat deranjata de apropierea cursului de pragul de 36.000 de lei pentru un euro, aparat pâna de curând de percepția pieței ca banca centrala nu va permite prea curând o apreciere atât de mare. Oricum, extinderea plajei „permise” de fluctuație a cursului marește implicit riscul unor pierderi în cazul în care o intervenție de cumparare îi prinde pe jucatori pe picior greșit.
BNR încearca sa frâneze creditarea în valuta, inclusiv în urma îngrijorarilor exprimate de FMI în urma accelerarii vitezei de creștere, inclusiv pe segmente precum creditul de consum. Numai ca o mare parte a finanțarilor în euro și dolari care intra în economia româneasca scapa reglementarii bancii centrale. Este vorba de fonduri alocate direct unor companii sau instituții publice din surse comunitare ori de la instituții financiare internaționale. De asemenea, opereaza pe piața instituții de credite de consum nereglementate de BNR, care vor putea continua sa dea credite în valuta fara nici o grija.
BNR considera ca nivelul creditarii în valuta a ajuns la o cota care stimuleaza suplimentar importurile și poate genera probleme de ordin prudențial bancilor și clienților acestora. Iar soluțiile la îndemâna sunt limitate.
„Este o decizie normala și așteptata. Aceasta era una dintre puținele masuri pentru reducerea diferențialului de dobânda dintre lei și valuta. Acum sunt speranțe ca tendința de creștere a creditului în valuta, în defavoarea celui în lei, sa se stabilizeze cel puțin”, comenteaza Radu Craciun, analist-șef al ABN Amro România.
În ultima vreme, bancile își gaseau surse de finanțare din afara, la prețuri din ce în ce mai mici ca urmare a îmbunatațirii constante a percepției de risc, și ca atare creditul în valuta putea crește într-un ritm de nestavilit.
„Va urma un efect de scumpire a creditului în valuta, pentru ca nu e vorba de un cost mic pentru banci, mai ales pentru cele care primesc finanțari de la bancile-mama. Este o forma de atac pe mai multe planuri asupra marjelor de dobânda. BNR dorește o încetinire a creditarii în valuta, și cum nu o poate face prin controlarea lichiditaților, recurge de o masura de tip administrativ”, spune Claudiu Cercel, directorul direcției operațiuni de piața din BRD-SocGen.
„Acțiunea de includere a pasivelor bancilor în sursele supuse obligației de constituire a rezervelor la BNR va genera o temperare a expansiunii creditului în valuta. Competiția pe retail ar putea limita însa evenatuale creșteri de dobânda”, apreciaza Mihail Ion, șeful departamentului de cercetare din Trezoreria Raiffeisen Bank.
Pe masura ce se dezvolta produse de creditare cu maturitați mai lungi – începând cu creditul imobiliar/ipotecar, bancile au nevoie de surse atrase pe perioade corespunzatoare, sumele respective tinzând sa-și majoreze ponderea în bilanțuri. Ca atare, costul determinat de decizia BNR nu va fi neglijabil.
„Având în vedere ca bancile trebuie sa coreleze maturitațile din ce în ce mai lungi ale creditelor cu scadențe asemanatoare pentru resursele atrase, vor aparea efecte nefavorabile asupra profitabilitații bancilor”, spune Ion.
El amintește ca deși nivelul dobânzii la dolari pe piețele internaționale l-a depașit pe cel la euro, BNR pastreaza un raport invers – 0,8% repectiv 1%. În acest context, majorarea dobânzii bonificate la rezervele în dolari, de la 0,75% la 0,80% acopera numai parțial creșterea de cost ca urmare supunerii pasivelor cu maturitați mai mari de doi ani cerinței rezervelor.
Principala problema macroeconomica a României consta în faptul ca expansiunea cererii interne depașește semnificativ capacitatea actuala de acomodare a producției interne, considera BNR.
În acest context, banca centrala face publice primele sale cifre privind nivelul deficitul de cont curent pe anul 2004: 7,7% din PIB conform metodologiei revizuite – care ia în calcul scenariul retragerii tuturor profiturilor obținute de firmele straine care opereaza pe piața locala, fața de circa 6,7% potrivit metodologiei anterioare. Adica deficitul s-a deteriorat cu un punct procentual fața de anul 2003.
„Deși acest deficit a fost finanțat sanatos, prin intrari autonome de capital, iar rezervele BNR au putut sa creasca în mod substanțial, atât în 2004, cât și în ianuarie 2005, ajungând la echivalentul a cinci luni de importuri, o conduita economica prudenta obliga la adoptarea unor masuri care sa permita, concomitent, sa fie atinse trei obiective: creșterea economica sustenabila pe termen lung; pastrarea în limite rezonabile a deficitului de cont curent; continuarea procesului de dezinflație în 2005 și în anii urmatori, pâna la nivelul de 2-3% necesar integrarii europene”, spune BNR.
Ce spune BNR
„În ședința din 10 februarie 2005, Consiliul de Administrație al Bancii Naționale a României a analizat evoluțiile recente din economia reala și din sectorul financiar și monetar, precum și perspectivele acestora în anul 2005. În mod deosebit a fost dezbatut pachetul de politici economice stabilit de Guvernul României împreuna cu Banca Naționala și agreat în negocierile cu Fondul Monetar Internațional.
Sprijinita de o expansiune susținuta pe toate componentele cererii interne, creșterea economica este estimata la circa 8% în 2004 și la peste 5% în 2005. Concomitent, procesul dezinflaționist s-a menținut în parametri apropiați de nivelul urmarit, rata anuala a inflației coborând în decembrie 2004 la 9,3%. Dezinflația a continuat și în ianuarie 2005, creșterea prețurilor pe ultimele 12 luni coborând sub 9%.
În domeniul monetar, evoluțiile sunt de asemenea pozitive. La începutul lui 2005, masa monetara era, în termeni reali, cu 28% peste nivelul de la începutul anului precedent, confirmând un viguros proces de remonetizare a economiei românești, bazat în principal pe creșterea economisirilor în moneda naționala, în condițiile unei dezinflații evidente. În ceea ce privește creditarea, aceasta și-a continuat expansiunea, dar pe o curba moderata, sustenabila pe termen lung. Pe componentele sale, evoluția creditului pastreaza înca unele tendințe riscante și generatoare de dezechilibre. Astfel, în 2004, creditul neguvernamental total a crescut cu 26% în termeni reali; în schimb, componenta în valuta, exprimata în euro, a înregistrat o majorare cu 57%, nivel care stimuleaza suplimentar importurile și poate genera probleme de ordin prudențial bancilor și clienților acestora.
Principala problema macroeconomica a României consta în faptul ca expansiunea cererii interne depașește semnificativ capacitatea actuala de acomodare a producției interne. În consecința, deficitul contului curent pe 2004 a ajuns la aproape 7,7% din PIB conform metodologiei revizuite, fața de circa 6,7% potrivit metodologiei anterioare. Deși acest deficit a fost finanțat sanatos, prin intrari autonome de capital, iar rezervele Bancii Naționale au putut sa creasca în mod substanțial, atât în 2004, cât și în ianuarie 2005, ajungând la echivalentul a cinci luni de importuri, o conduita economica prudenta obliga la adoptarea unor masuri care sa permita, concomitent, sa fie atinse trei obiective: creșterea economica sustenabila pe termen lung; pastrarea în limite rezonabile a deficitului de cont curent; continuarea procesului de dezinflație în 2005 și în anii urmatori, pâna la nivelul de 2-3% necesar integrarii europene.
În acest scop, Guvernul, împreuna cu Banca Naționala, a decis adoptarea unui pachet de masuri de ordin fiscal, monetar și structural a carui aplicare va permite îndeplinirea obiectivelor – ambițioase, dar realizabile – avute în vedere pentru acest an. În mod deosebit, ajustarea fiscala semnificativa, materializata în scaderea în continuare a deficitului public consolidat de la 1,2% din PIB în 2004 la 0,4-0,5% în acest an, este de natura sa sprijine oprirea tendinței de deteriorare a contului curent, continuarea dezinflației și pastrarea tendinței de relaxare a politicii monetare, cu deosebire recalibrarea ratei dobânzii în raport cu noile condiții monetare și valutare din România.
Politica monetara a Bancii Naționale va fi subsumata în acest an îndeplinirii obiectivului central, care este reducerea inflației la o rata anuala de 7% în decembrie 2005 fața de decembrie 2004. Ipotezele actuale privind mix-ul de politici economice, ajustarea programata a prețurilor administrate și tendințele evoluției cursului de schimb al leului confirma posibilitatea atingerii acestei ținte, în pofida unor posibile variații în configurația mișcarilor lunare ale indicelui prețurilor de consum. Situația valutar-financiara a României, actuala și de perspectiva, sprijina procesul de dezinflație. Excedentul de oferta pe piața valutara antreneaza menținerea tendinței de apreciere a leului, care contribuie direct la atenuarea presiunilor inflaționiste și indirect la restructurarea economiei și la reducerea costurilor producatorilor interni, în condițiile concurenței crescute cu piața externa.
Actualul context macroeconomic complex a permis Consiliului de Administrație al Bancii Naționale sa decida reducerea ratei dobânzii de politica monetara cu 0,75 puncte procentuale, pâna la nivelul de 15,75%. Totodata, în vederea moderarii ritmului de creștere a creditului în valuta pe seama resurselor externe atrase de banci, Consiliul de Administrație al Bancii Naționale a decis aplicarea unei rate de 30% la rezervele obligatorii și pentru pasivele în valuta cu maturitate de peste doi ani atrase efectiv de banci, începând cu data de 24 februarie 2005.
Având în vedere evoluția dobânzilor pieței, rata dobânzii bonificate pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari SUA se majoreaza de la 0,75%, la 0,80% începând din 24 ianuarie 2005. Prin aceste masuri, Banca Naționala reconfirma o conduita prudenta în conducerea politicii monetare și, în același timp, recalibrarea instrumentelor utilizate având în vedere condițiile efective de pe piața monetara și de credit.”
Razvan Voican
Ziarul Financiar