BNR e in razboi cu Procurorul

Banca Naționala a Romaniei (BNR) a adoptat o poziție extrem de dura la adresa procurorului general al Romaniei, Tanase Joița și a președintelui Comisiei pentru cercetarea abuzurilor corupției și pentru petiții din Camera Deputaților, deputatul PRM Radu Ciuceanu, în cazul falimentului Bancii Internaționale a Religiilor (BIR).

Procurorul general a introdus acum doua saptamani recurs în anulare fața de decizia justiției din 2000, de acceptare a falimentului BIR, solicitat de Banca Naționala. BNR cere acum procurorului retragerea recursului.

BNR considera ca Joița și-a întemeiat decizia de solicitare a recursului pornind de la niște erori grave, care aparțin comisiei pentru cercetarea abuzurilor, și în special ale președintelui acesteia, Radu Ciuceanu, care au anchetat falimentul BIR.

„Recursul cuprinde concluzii ce pornesc de la erori grave. Procurorul general și-a însușit susținerile autorilor unor plangeri, foști conducatori sau acționari ai bancii, care au deformat și au ascuns adevarul despre BIR”, menționeaza Consiliul de Administrație al BNR.

Procurorul general nu a putut fi contactat pentru a-și exprima poziția fața de declarația Consiliului de Administrație al BNR.

BNR îl acuza pe Ciuceanu ca „a raspandit în public, în mod prezumțios, concluzii ale unei anchete subiective, bazate pe investigații sumare, de natura sa pericliteze rolul Bancii Naționale în dezvoltarea economiei de piața și reforma sistemului bancar din Romania.”

Banca Naționala afirma ca Radu Ciuceanu recurge la „prezumari grosolane” în modul cum a întocmit raportul în cazul BIR. Ciuceanu considera ca BNR ar fi fost cap de lista în falimentarea bancii, folosind cuvinte precum „caz de crima organizata” și „act de mare corupție”.

BNR susține ca în raport sunt introduse învinuiri la adresa BNR fara a fi dovedite. Radu Ciuceanu nu a putut fi contactat.

BIR a intrat în faliment în anul 2000, avand mari probleme de lichiditați și încadrare în indicatorii de prudențialitate ai BNR. Cei care au condus banca, în frunte cu președintele ei, Ion Popescu nu s-au împacat cu acest faliment și s-au adresat comisiei parlamentare de abuzuri.

BNR afirma ca la BIR au fost constatate mai multe deficiențe grave, dar neregulile au fost concentrate în principal în domeniul acordarii, garantarii și rambursarii creditelor.

BNR menționeaza ca acum executorii bancari „nu au ce sa execute”, pentru ca nu mai exista nici un fel de garanții la creditele acordate de banca, fie nu mai sunt firmele ce au primit creditele.

„Iata ce fel de economie reala a creditat BIR. Acest tip de jaf prin creditare este acum elogiat în documentul Comisiei de abuzuri”, afirma BNR.

Începand din 2000, Comisia de abuzuri a audiat pe cei care au condus BIR. Dupa alegerile din 2000, audierile au fost reluate.

BNR susține ca membrii comisiei și președintele ei, Radu Ciuceanu, nu au cerut punctul de vedere al Bancii Naționale în acest caz, mergand unilateral pe afirmațiile foștilor conducatori ai BIR.

„Nimeni din conducerea BNR sau din direcțiile de resort nu a fost audiat în acest caz, nu a stat fața în fața cu membrii comisiei și, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a-și spune punctul de vedere și a contribui la o corecta informare, ceea ce este inadmisibil”, susține Consiliul de Administrație al BNR.

Banca centrala considera „superficiala” ancheta realizata de aceasta comisie, afirmand ca autorii documentului care a stat la baza recursului în anulare introdus de procurorul general nu au înțeles nimic din ce s-a întamplat în realitate la BIR.

„BIR a risipit în mod iresponsabil bani ai publicului. Fondul de garantare a cheltuit 2.000 de miliarde de lei pentru a plati pagubele produse de BIR depunatorilor din randul populației… Dar Comisia de abuzuri a Camerei Deputaților nu s-a aratat în nici un fel preocupata sa afle unde sunt acești bani, cine i-a însușit.”, spune BNR.

Consiliul de Administrație al bancii susține ca raportul dat publicitații de Comisia de abuzuri înc azul BIR și întarit cu sigla Parlamentului romaniei are un singur obiectiv: „Sa acopere ilegalitațile savarșite într-o banca prabușita, în urma unui dezastru financiar pe care singura și l-a provocat”.

În aceasta saptamana urmeaza ca membrii Curții Supreme de Justiție sa discute recursul în anulare introdus de Joița în cazul BIR. Este pentru prima data în 12 ani cand Consiliul de Administrație al BNR ia o asemenea poziție la adresa unor persoane și a unor instituții ale statului.

BNR: O ancheta superficiala
Membrii Consiliului de Administrație s-au întrunit vineri pentru a discuta poziția pe care s-o adopte BNR în cazul recursului în anulare, solicitat de Procurorul general al Romaniei Joița Tanase în cazul falimentului BIR. Consiliul de Administrație a adoptat o declarație, referitor la aces caz, ceea ce este o premiera în istoria post-decembrista a bancii centrale. Declarația este prezentata integral mai jos, subtitlurile aparținand redacției.

Banca Naționala, într-un memoriu adresat Procurorului General al Romaniei, a solicitat retragerea recursului în anulare declarat împotriva sentinței civile prin care a fost pronunțat falimentul Bancii Internaționale a Religiilor.

În acest sens, în afara unui motiv formal, dar esențial din punct de vedere juridic, și anume ca recursul în anulare a fost tardiv introdus, în memoriu este reliefat faptul ca recursul cuprinde concluzii ce pornesc de la erori grave.

Procurorul General și-a însușit susținerile autorilor unor plangeri, foști conducatori sau acționari ai bancii, care au deformat și au ascuns adevarul despre Banca Internaționala a Religiilor.

Un rol major în denaturarea realitaților legate de falimentul BIR și l-a asumat președintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților, domnul Radu Ciuceanu.

Domnia sa a raspandit în public, în mod prezumțios, concluzii ale unei anchete subiective, bazate pe investigații sumare, de natura sa pericliteze rolul Bancii Naționale în dezvoltarea economiei de piața și reforma sistemului bancar din Romania.

Sub semnatura domnului Radu Ciuceanu, președintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, a fost facut public un raport în care, dupa doi ani de la falimentul BIR, sunt rastalmacite faptele prin judecați în exclusivitate emoționale.

Semnatarul documentului pretinde ca înfațișeaza „concluzii referitoare la modul în care s-a organizat și premeditat declanșarea procedurii de faliment a Bancii Internaționale a Religiilor”.

Ceea ce presupune ca nu Banca Internaționala a Religiilor ar fi intrat în faliment, din cauza dezastrului financiar provocat prin incompetența conducerii bancii și prin gestiune iresponsabila, ci acest deznodamant ar fi fost provocat de catre „un grup de interese”.

Ce a scris Ciuceanu
Potrivit opiniei exprimate în raport, în suita magistraților, lichidatorilor și altor „provocatori” ai unui „caz de crima organizata” și ai unui „act de mare corupție”, cap de lista ar fi Banca Naționala.

În speța, se afirma ca „pregatirea declanșarii falimentului bancilor în cauza (BIR și Bankcoop – nota BNR) a fost premeditata și organizata de unele persoane din conducerea Bancii Naționale a Romaniei într-un anume scop, dar nu în ultimul rand și pentru ca societatea de lichidare Reconversie și Valorificare Active S.A. desemnata de instanța de fond și avizata de BNR sa poata încasa sub forma de așa zis , etc., sute de miliarde de lei din fondurile bancilor carora li s-a declanșat procedura de faliment”.

O cercetare atenta a faptelor ar fi aratat ca decizia BNR de a cere instanței falimentul BIR a fost luata dupa ce au fost epuizate toate șansele de îmbunatațire a starii financiare a bancii.

Avem în vedere, aici, inclusiv ragazul acordat bancii pentru a face patru încercari de majorare a capitalului, fara însa ca vreuna sa reușeasca, fapt ce dovedește lipsa de încredere a propriilor acționari și a potențialilor investitori în capacitatea bancii de a se redresa.

Așadar, acuzația de falimentare premeditata a acestei banci de catre Banca Naționala se dovedește a fi nu numai fara substanța, dar și absurda.

Totodata, absurda este și acuzația ca BNR a provocat falimentul BIR în scopul îmbogațirii unei firme de lichidatori: Reconversie și Valorificare Active.

Pentru ca acuzația sa capete greutatea dorita, semnatarul documentului, a adaugat: „Este foarte util sa se rețina însa faptul ca au fost falimentate, poate nu în mod cu totul întamplator, numai banci romanești, cu rețele teritoriale în toate zonele țarii și care s-au implicat în creditarea economiei reale”.

Ne exprimam consternarea ca într-un document oficial, sub antetul Parlamentului Romaniei, purtand semnatura președintelui unei comisii a Camerei Deputaților, comisie care da asigurari ca „a efectuat cercetari, verificari, expertize, analize aprofundate, a studiat documente ce i-au fost puse la dispoziție și a audiat persoane”, se recurge la prezumari grosolane.

Avem în vedere cu deosebire afirmația, întemeiata doar pe aparențe, ca „au fost falimentate (…) numai banci romanești”. Dupa atatea cercetari și verificari, cum se consemneaza în raport, o astfel de învinuire a fost inclusa în text cu titlu de probabilitate, fara sa fie dovedita.

Aceasta acuzație grava, acoperita doar cu o prezumție: „poate nu în mod cu totul întamplator”, se întoarce însa împotriva celor ce au facut-o. Pentru ca este o proba certa a manierei în care se fac acuzațiile în documentul invocat, dominante fiind aproximațiile.

Daca adaugam și faptul ca Banca Internaționala a Religiilor a fost ea însași o societate bancara ce încorpora și capital strain, devine evidenta situarea autorilor documentului în afara realitații.

La Banca Internaționala a Religiilor au fost constatate mai multe deficiențe grave, dar neregulile erau concentrate în principal în domeniul acordarii, garantarii și rambursarii creditelor. Inclusiv în presa au fost prezentate cazuri grave de creditare a unor societați falimentare sau societați fantoma.

În fapt, au fost înregistrate abuzuri în activitatea de creditare, ce au influențat negativ poziția financiara a bancii și au determinat dinamica necorespunzatoare a indicatorilor de apreciere a calitații activelor și de prudența bancara, între care rata veniturilor neîncasate, rata creditelor restante, rata riscului de credit, solvabilitatea și lichiditatea.

Deși au fost întocmite mii de dosare de executare silita a celor ce au datorii neonorate catre BIR, executorii bancari nu au ce sa execute: fie ca nu exista nici un fel de garanții, fie ca nu mai sunt firmele ce au primit creditele.

Iata ce fel de economie reala a creditat Banca Internaționala a Religiilor. Acest tip de jaf prin creditare este acum elogiat în documentul Comisiei de abuzuri.

Raportul Comisiei de abuzuri deplange dispariția din sistemul bancar, prin intrarea în faliment, a unor banci „cu rețele teritoriale în toate zonele țarii”. Emoțional, anvergura poate sa impresioneze. Rațional, însa, în materie de gestiuni financiare, lucrurile se judeca în termeni de profit și de pierderi.

În activitatea oricarei banci, exista un punct critic dincolo de care cheltuielile pentru dezvoltare, mai cu seama costurile extinderii rețelelor teritoriale, nu mai aduc caștiguri, ci produc pagube.

Starea financiara dezastruoasa a Bancii Internaționale a Religiilor a fost provocata și de extinderea neraționala a rețelei sale teritoriale, care s-a efectuat într-un ritm sufocant și în contrast vizibil cu potențialul economic al bancii, fara sa se fi întemeiat pe studii de fezabilitate și de prospectare a pieței.

Viața însași a sistemului bancar, mai dura decat oricare controlor, a sancționat drastic amatorismul conducerii BIR în materie de dezvoltare. Banca nu a mai facut fața cheltuielilor împovaratoare și a intrat în criza de supraextindere.

De altfel, Monitorul Oficial scoate în evidența, fara drept de apel, cel puțin superficialitatea dovedita în cercetarea acestui caz. Potrivit reglementarilor în vigoare, comisia este obligata ca, saptamanal, sa publice în Monitorul Oficial, partea a II-a, sintezele dezbaterilor. Ceea ce a și facut. Analizand aceste sinteze, din perioada de un an și jumatate, cat spune domnul Ciuceanu ca au durat verificarile, expertizele și audierile, am gasit doar cateva relatari sumare, dar extrem de relevante.

Desigur, relevante pentru modul în care respectiva comisie a încalcat reglementarile Camerei Deputaților și dreptul la aparare. Iata la ce se rezuma cercetarea care a durat… 18 luni: 1) o informare privind cazul BIR, prezentata la 25 aprilie 2001; 2) „analiza memoriului privind abuzurile care au stat la baza falimentului Bancii Internaționale a Religiilor, în care scop s-a efectuat o audiere a unor factori de raspundere din cadrul Bancii Naționale a Romaniei, de catre avocat Lucian Bolcaș – atunci președintele Comisiei de abuzuri și Florin Georgescu, președintele Comisiei pentru buget, finanțe și banci”, la 16 mai 2001 (audiere legata de cazul BIR numai în imaginația redactorului acestei sinteze – nota BNR); 3) audierea domnilor Ion Popescu, fost președinte al Bancii Internaționale a Religiilor și Constantin Duna, fost președinte al Bankcoop, la 24 mai 2001; 4) cererea președintelui comisiei, dl. Radu Ciuceanu, privind necesitatea „reactivarii” unor cauze „ce au constituit dezbateri ample în sesiunea anterioara”, între care cazul BIR, la 5 februarie 2002; 5) comisia a luat în discuție analiza dosarelor privind situația la zi de la Banca Internaționala a Religiilor, la 20 februarie 2002.

Atat și nimic mai mult. Ce concluzii putem trage? În primul rand, ca sinteza dezbaterilor legate de acest caz cuprinde cel puțin o confuzie grava.

Pentru ca domnul Florin Georgescu, președintele Comisiei de buget, finanțe și banci, n-a participat, în nici o împrejurare, la vreo audiere a conducerii BNR în cazul BIR aflat în cercetarea Comisiei de abuzuri.

Apoi, nimeni din conducerea Bancii Naționale sau din direcțiile de resort nu a fost audiat în acest caz, nu a stat fața în fața cu membrii comisiei și, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a-și spune punctul de vedere și a contribui la o corecta informare, ceea ce este inadmisibil.

În aceeași ordine de idei, este semnificativ faptul ca singurele persoane din sistemul bancar, ce au fost audiate de catre comisie, sunt foștii președinți de la BIR și Bankcoop, domnii Ion Popescu și respectiv Constantin Duna.

Este de neînțeles de ce Comisia de abuzuri, în cadrul unei anchete care a durat un an și jumatate, într-o problema bancara de maxima importanța, nu a audiat și membri ai Asociației Romane a Bancilor, președinți de banci, experți bancari, dar mai ales auditorii de la BIR, înainte de a trage concluzii atat de grave.

Parlamentarii n-au înțeles nimic
Autorii documentului dat publicitații, ce poarta antetul unei comisii parlamentare, n-au înțeles nimic din ce s-a întamplat în realitate la Banca Internaționala a Religiilor. Și nici nu este de mirare: concluziile exprima superficialitatea anchetei.

Adevarul este ca Banca Internaționala a Religiilor a cumulat, în anii 1999-2000, nenumarate încalcari ale legii bancare, nesocotiri ale normelor de prudența bancara, ale altor reglementari emise de Banca Naționala a Romaniei, plus nerespectarea unora dintre restricțiile stabilite de Consiliul de Administrație al Bancii Naționale a Romaniei.

Semnificativ este faptul ca, potrivit datelor oferite de însași conducerea Bancii Internaționale a Religiilor, starea de insolvabilitate era incontestabila. Patrimoniul net al bancii a avut o involuție evidenta: de la minus 78,4 miliarde lei la sfarșitul lui aprilie 2000 la minus 205,8 miliarde lei la sfarșitul lui mai 2000.

Se adauga înregistrarea unui rezultat financiar nefavorabil, care la data de 31 mai 2000 a fost concretizat în înregistrarea unei pierderi cumulate de 493,5 miliarde lei, suma de asemenea raportata de banca.

Cand a spus adevarul președintele BIR: cand a semnat documentele contabile ce aratau un dezastru financiar sau cand afirma, în diverse plangeri, ca banca nu a fost falimentara?

Precizam: am redat aici cifrele oficiale raportate de conducerea bancii. Ulterior, în cursul procesului de lichidare, a ieșit în evidența situația reala a bancii, care era mult mai dramatica.

De altfel, însuși Guvernul Romanei, care a verificat, prin Corpul de Control al Primului-Ministru, starea financiara a Bancii Internaționale a Religiilor, a conchis: „Falimentul B.I.R. a fost cauzat de incapacitatea conducerii acesteia de a finaliza masurile necesare depașirii crizei de lichiditați prin recuperarea creditelor restante și atragerea unor surse suplimentare de capital”.

Din amintitul raport mai reținem ca: „Situația economico-financiara a B.I.R., la data declanșarii oficiale a falimentului, a justificat decizia B.N.R. de începere a procedurii falimentului”.

Haosul din credite
De fapt, deteriorarea starii financiare a Bancii Internaționale a Religiilor a început înca din 1997. Principala cauza: haosul din portofoliul de credite, fapt ce a determinat Banca Naționala a Romaniei, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudențiala, sa adopte masuri succesive de remediere și chiar sa aplice sancțiuni prevazute de lege.

Lipsa acuta de lichiditate a Bancii Internaționale a Religiilor, ce a facut sa nu-și poata onora plațile la depozite, timp de peste 30 de zile, a generat nemulțumirea a mii de deponenți, atat persoane fizice, cat și persoane juridice, care au adresat plangeri Bancii Naționale a Romaniei.

Pentru prevenirea riscului în sistemul de plați, Banca Naționala a Romaniei a instituit regimul de decontare speciala pentru Banca Internaționala a Religiilor; apoi, i-a fost retrasa calitatea de banca participanta la compensarea operațiunilor cu valori mobiliare.

Superficialitatea anchetei facute de Comisia de abuzuri este dovedita cu deosebire de faptul ca a fost înregistrata activitatea unei banci fara a fi fost analizate portofoliul de credite și dinamica prețurilor.

Pentru rezolvarea crizei de lichiditate, Banca Internaționala a Religiilor a încercat de mai multe ori sa atraga diferite surse în vederea majorarii capitalului social.

Succesiv, începand din toamna anului 1999, conducerea bancii a propus majorarea capitalului cu 200 miliarde lei de catre acționarii existenți, cumpararea bancii de catre Banca Populara Romana, apoi de catre Grupul Jaquila.

În final, a încercat majorarea capitalului de catre Centrul Internațional Ecumenic, printr-o operațiune neuzuala. Practic, respectivul centru urma sa fie sponsorizat cu o suma cash de 20 milioane dolari din afara țarii.

La data primului proces de faliment, reprezentantul legal al Bancii Internaționale a Religiilor a fost tentat sa induca în eroare instanța, susținand ca suma respectiva ar fi fost deja primita. Dar nu fusese primita. Toate încercarile BIR de a se salva au eșuat. Falimentul era inevitabil.

Banca Internaționala a Religiilor a risipit în mod iresponsabil bani ai publicului: bani ai agenților economici și bani ai populației, ce i-au fost încredințați spre pastrare și multiplicare.

Fondul de Garantare a cheltuit 2000 de miliarde de lei pentru a plati, așa cum îți cere legea, pagubele produse de BIR depunatorilor din randul populației. Agenții economici pagubiți de BIR așteapta și acum sa li se faca plațile, la masa creditorilor.

Dar Comisia de abuzuri a Camerei Deputaților, care s-a ocupat un an și jumatate de cazul BIR, nu s-a aratat în nici un fel preocupata sa afle unde sunt acești bani, cine i-a însușit.

Un raport dat publicitații și întarit cu sigla Parlamentului Romaniei are un singur obiectiv: sa acopere ilegalitațile savarșite într-o banca prabușita în urma unui dezastru financiar pe care singura și l-a provocat. Sfidand, astfel, raționalitatea economica și legile țarii.

Cristian Hostiuc

ZIARUL FINANCIAR