Bianca Fota – Cea mai frumoasă Cenuşăreasă

Bianca dansează la Operă de cinci ani. Prima oară, a fost o frumoasă necunoscută din corpul de balet al Operei. Ulterior, a primit roluri de solistă sau chiar de prim-balerină. “La 10 ani, părinţii m-au dus la balet. Eu nu aveam atunci puterea de decizie să spun că vreau să dansez. Dar creşteam şi, o dată cu mine, creştea pasiunea pentru o artă de excepţie”, povesteşte Bianca. “Acum, vreau să dansez şi iar să dansez, nu să iau un anume rol. Pentru că orice rol din viaţa unui balerin e şi cel mai frumos, pentru că noi comunicăm cu fiecare muşchi de pe faţă sau din corpul nostru. Dansul face ca orice poveste să fie extraordinară”. Ca să ajungă la această concluzie, Bianca lucrează 12 ore pe zi în faţa oglinzilor. Distracţii? “Văd viaţa uşor altfel decît alţi tineri de 24 de ani. Pentru mine, plăcerea poate fi şi o repetiţie reuşită. Îm oferă o bucurie enormă, dar, sigur, ascult şi muzică, mă uit la filme, ca orice alt tînăr”.

Meniu consistent împotriva gravitaţiei

Contrar prejudecăţilor, balerinele nu se înfometează ca să aibă acele corpuri care sfidează gravitaţia. “Mănînc mai mult decît orice altă fată pe care o cunosc”. Dar efortul fizic este atît de intens încît devine aproape imposibil să nu fie prietenă cu acul cîntarului, chiar şi cu cele trei mese consistente şi două gustări pe care le alege zilnic. Care e meniul unei soliste de la Operă? Dimineaţa, ceai cald, pîine, brînză sau lapte, un sandviş sau un ou. La prînz, orice meniu e permis. Bianca alege atît celebrul grătar cu salată, dar variază şi cu spa­ghete, ciorbă sau soteuri. Iar seara, de obicei, un iaurt mare cu fulgi de grîu sau grătar. Şi în nici o zi nu uită de un măr sau un grapefruit.

Baletul merită efortul!

Tot contrar prejudecăţilor, baletul merită efortul. “Pasiunea e atît de mare cînd dansezi încît nu te mai gîndeşti la absolut nimic în afară de povestea pe care încerci s-o transmiţi, indiferent cîte probleme ai avea. Cu siguranţă că, dacă voi avea vreodată o fetiţă, am să o înscriu la cursuri de balet, pentru că din fiecare mişcare pe care ar face-o pe scenă curge frumuseţe şi, uite-aşa, îşi face şi o viaţă cu adevărat frumoasă”, ne spune ea.

Cu încredere, spre viitor

În palmaresul ei intră, printre altele, rolurile Odette-Odile în “Lacul lebedelor”, doamna de Renal în “Roşu şi negru”, zîna Vigorii în “Frumoasa din pădurea adormită”. “Nu ştiu cît voi putea să fac balet, dar sper să fie un timp îndelungat. În această artă, există doar cîţiva paşi universal acceptaţi, dar aceştia pot fi combinaţi în 10.000 de feluri”, povesteşte ea. “Şi, de fapt, aceste combinaţii fac un coregraf genial. Spre exemplu, coregrafia pe care o veţi vedea în spectacolul

Un Berbec deloc grăbit

• A obţinut premiul I la trei Olimpiade naţionale de balet
• Din palmares: Odette-Odile în “Lacul lebedelor”, doamna de Renal în “Roşu şi negru”, Zîna Vigorii în “Frumoasa din pădurea adormită”
• Chiar dacă reuşeşte sărituri perfecte şi rapide pe scenă, mama ei îi spune mereu că e înceată. “Cînd eram acasă, în loc să curăţ un cartof în 2 minute, îl curăţam în 15, spre disperarea mamei mele!” 
• E născută în 1984, în zodia Berbec