Berceanu, acuzat pentru o hotarîre de guvern din 1999

Corpul de Control al premierului Adrian Nastase va transmite Parchetului de pe lînga Curtea Suprema de Justiție (CSJ) o nota de informare asupra unei hotarîri de guvern emisa în 1999 privind transmiterea unei cantitați de țiței de la SNP Petrom catre societațile Petrotel Lukoil și Petromidia, se arata în nota întocmita de Corpul de Control.

Hotarîrea Guvernului 595/1999 prevedea trecerea din proprietatea statului în proprietatea privata a celor doua rafinarii a unei parți din țițeiul reprezentînd stocul minim obligatoriu pentru funcționarea sistemului de alimentare prin conducte a rafinariilor, cunoscut și sub denumirea de „zestre a conductelor și stocul mort al rezervoarelor”.

Potrivit notei întocmite de Corpul de Control al premierului, actul normativ emis în 1999 ofera posibilitatea „transformarii unui proces de natura tehnica, de interes național, unde țițeiul este un accesoriu al sistemului de transport, avînd o valoare financiara simbolica, într-un act de natura comerciala de interes privat și, implicit, posibilitatea unor societați cu capital privat de a realiza un profit substanțial, pe seama statului”.

În acest context, în documentul Corpului de Control se arata ca nota de fundamentare care a stat la baza actului normativ, și care a fost semnata de fostul ministru al Industriei și Comerțului, Radu Berceanu, nu aduce nici un argument tehnic, economic, financiar sau de strategie guvernamentala care sa justifice aceasta inițiativa legislativa.

„La emiterea acestui act normativ nu s-a ținut cont de Legea petrolului, care prevede ca sistemul național de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes național și este de importanța strategica”, se arata în nota Corpului de Control.

În plus, hotarîrea nu a ținut cont, în opinia acestuia, nici de poziția SNP Petrom, care a atenționat ca, fiind vorba de societați comerciale, transferul unei parți din stocurile minime de țiței nu se poate face decît prin acordul parților, sau prin hotarîre judecatoreasca.

Nota de control mai arata ca ministrul Finanțelor din acea perioada, Decebal Traian Remeș, a refuzat avizarea notei de fundamentare a proiectului de hotarîre guvernamental, motivînd ca „nu este abilitat sa intervina în relațiile contractuale dintre agenții economici”.

O alta observație cuprinsa în actul întocmit de Corpul de Control indica faptul ca la alcatuirea hotararii în cauza nu a fost consultata nici Agenția Naționala pentru Resurse Minerale (ANRM), care reprezinta interesele statului în domeniul petrolului.

De altfel, pe lînga propunerea de trimitere a unei note de informare catre Parchetul de pe lînga CSJ, Corpul de Control va informa și Ministerul Industriei și Resurselor (MIR) și ANRM „pentru a fi avuta în vedere la identificarea soluțiilor legislative privind situația juridica a țițeiului care reprezinta zestrea conductelor și stocul mort al rezervoarelor”.

Potrivit notei de control, efectele hotarîrii emisa în 1999 constau în faptul ca, în prezent, Petromidia a retras de la societatea Oil Terminal circa 17.000 de tone de țiței din cantitatea de 53.749 tone aflata în depozitele societații, iar Petrotel Lukoil face presiuni pentru restituirea integrala a cantitații de 60.556 tone țiței de la societațile Conpet și Oil Terminal, reprezentînd, de asemenea, zestrea conductei și stocul mort al rezervoarelor.

Calculele efectuate de experții Corpului de Control indica faptul ca valoarea de cumparare a cantitații de țiței repartizata prin actul normativ menționat rafinariei Petromidia este de 142,1 milioane lei, în timp ce valoarea de piața este de 115,7 miliarde lei, ceea ce ar duce la obținerea unui profit net de 7,2 milioane dolari. În cazul rafinariei Petrotel, valoarea de cumparare este de 121 milioane lei, în timp ce valoarea de piața este de peste 130 miliarde lei, însemnînd realizarea unui profit net de 8,1 milioane dolari.

Diferența dintre valoarea de cumparare și cea de piața provine din faptul ca transferul cantitaților de țiței menționate s-a facut la prețurile anului 1996, atunci cînd fost regie Rafirom a predat SNP Petrom zestrea conductelor și stocul mort al rezervoarelor aferent cantitaților de țiței provenite din import.

Astfel, efectele financiare care se pot crea în urma transformarii zestrei conductelor și a stocului mort în marfa sunt de circa 15,4 milioane de dolari în favoarea celor doua rafinarii private.

În opinia Corpului de Control, cele doua societați au „profitat” de alcatuirea defectuoasa a hotarîrii din 1999 și au acționat pentru transformarea zestrei conductelor, din produs tehnic, în marfa.

Printre alte efecte care ar putea fi generate de HG 595/1999, Corpul de Control mai menționeaza inoperabilitatea unui sfert din capacitatea de depozitare din portul Constanța, diminuarea capacitații de transport a societații Conpet și imposibilitatea asigurarii aprovizionarii cu țiței din import a rafinariilor Rafo Onești și Petrotel Lukoil.

Fostul ministru al Industriei, Radu Berceanu, a declarat, pentru MEDIAFAX, ca Hotarîrea de Guvern din 1999 privind transferarea unei cantitați de țiței de la SNP Petrom catre societațile comerciale Petrotel Lukoil și Petromidia a „corectat, la sugestia Bancii Mondiale și a altor organisme, o încurcatura contabila” generata de guvernul Vacaroiu.

El a adaugat ca acuzațiile care i se aduc în Nota informativa întocmita de Corpul de Control al primului-ministru sînt „absolut nefondate”.

Berceanu a explicat ca „zestrea de țiței” a fost împarțita de catre Guvernul Vacaroiu între toate rafinariile românești, private sau de stat, în conformitate cu ponderea fiecareia. Unele dintre rafinarii au fost privatizate, iar în contractul de privatizare au fost consemnate activul și pasivul fiecareia, împreuna cu „zestrea de țiței” care îi revenea.

„Din încurcaturile generate de Nicolae Vacaroiu, zestea de țiței se mai gasea, dupa aceasta împarțire, înca o data și în actele contabile ale Petrom”, a spus Berceanu. Situația a fost semnalata și de Banca Mondiala, iar ulterior „a fost corectata” prin respectiva Hotarîre de Guvern.

„Prin acesta, atît Petrom, cît și Rafo, Petromidia, Darmanești, Astra și alte rafinarii și-au pus la punct acesata problema de natura contabila. Cel mai simplu lucru este ca, dîndu-și seama de aceasta mare nenorocire, Guvernul de acum sa dea o noua Hotarîre prin care sa o anuleze pe cea din 1999 și sa dea înapoi toata zestrea de țiței Petrom, dupa care sa mearga sa discute problema cu Banca Mondiala și cu alte organisme”, a adaugat Berceanu.

În opinia sa, Nota întocmita de Corpul de Control a fost realizata „special pentru presa”, din moment ce ea a fost împarțita ziariștilor și nu trimisa la Parlament, de exemplu. Berceanu a mai spus ca Hotarîrea de Guvern din 1999 a fost publicata în Monitorul Oficial în urma cu trei ani, perioada în care Adrian Nastase era vicepreședintele Camerei Deputaților, iar Dan Ioan Popescu, actualul ministru al Industriei, era președintele Comisiei de specialitate din aceeași Camera.

„Nu mi-aduc aminte ca vreunul dintre ei sa fi spus ceva pe aceasta tema. (…) Acum, dintr-o data, cînd sînt anumite lucruri care îi jeneaza, Ponta a primit sarcina sa gaseasca ceva”, a remarcat Berceanu, adaugînd ca Victor Ponta, în calitate de șef al Corpului de Control al primului-ministru, poate sa verifice „probleme de legalitate, nu unele de oportunitate”.

MEDIAFAX