Benone Sinulescu

– Cum v-a venit ideea să faceţi colinde cu influenţe de jazz?
Am lansat la sfîrşitul anului trecut un album împreună cu Millenium. Sînt colinde cu influenţe de jazz, dar şi de pop sau rock. Împreună am fost în stare să abordăm acest gen de muzică. Eu îi consider pe cei de la Millenium fabuloşi. Au o căruţă de premii internaţionale, curge muzica din ei, cîntă la instrumente veritabile şi, foarte important, repetă absolut în fiecare zi. Nu au nimic din formula uzitată azi prin care se scoate un album: băiatul din blocul B5 crede că ştie să cînte la chitară şi o întîlneşte pe fata din scara C şi uite aşa se mai naşte o formaţie care “dă bine pe sticlă”. Alături de ei, am ţinut pe 4 ianuarie un concert cu casa închisă la Opera din Chişinău. Şi împreună am scos deja două albume.

– Profesional, cum începeţi anul?
De Paşte, mai scot un album tot cu Millenium, iar în decembrie voi mai avea un album pe piaţă, la care lucrez acum.

– Al cîtelea din viaţa dvs. ar fi?
Întrebarea aceasta este foarte grea. Nu ştiu. Cînd am împlinit 70 de ani şi 52 de ani de carieră, Electrecord mi-a editat un pachet cu 200 de cîntece. Nu cred că sînt toate. Să spunem că am fost şi sînt un slujitor credincios al muzicii autentice din România.

– Cînd lucraţi doar cu Electrecord, înainte de ‘89, lucrurile mergeau mai uşor decît acum?
Nu pot să spun că mie mi-a fost rău înainte de ‘89. Aş minţi prea tare. Pe vremea aceea, Electrecord făcea o triere drastică a celor care intenţionau să cînte şi să scoată un album. Acum, poţi să treci uşor în CV-ul tău un album, dacă ai bani sau dacă găseşti pe cineva cu bani care să te sponsorizeze. Eu le spun acestora cîntăreţi sezonieri sau meteoriţi.

– Dvs. aveţi bani?
Am o viaţă decentă. Îmi este bine. Sînt pensionar şi nu ştiu cîţi pensionari ar spune acest lucru. Dar mi se pare deplorabil să mă bat în piept şi să spun cît cîştig la un concert sau cîţi bani fac în noaptea dintre ani. E cea mai mare idioţenie să te lauzi cu sumele pe care le cîştigi. Eu am cîntat pe scenă alături de nume mari ca Maria Tănase ori Maria Lătăreţu. Niciodată nu ştiam cîţi bani iau la un concert. Niciodată nu s-a pus problema să se laude cu banii pe care îi cîştigau.

“Să nu zbieri ca tîmpitul!”

– Cum vă menţineţi la 70 de ani?
Profesional, îmi respect publicul fără discriminări. Toată viaţa am cîntat la fel şi într-un sat şi în Capitală şi peste hotare. Demult, am avut un profesor care mi-a spus să nu cînt niciodată cu tot glasul, pentru că voi avea probleme în timp. I-am urmat sfatul şi acum am o voce bună. Şi niciodată n-am avut vreo afecţiune profesională. Mai pe româneşte, în nici un caz nu am zbierat ca tîmpitul pe scenă. Personal, n-am făcut niciodată excese. Nu mi-am pierdut nopţile, nu am băut alcool aproape niciodată şi nici n-am mîncat condimentat. Iar acum, în fiecare zi, merg trei kilometri pe jos.

– Şi părinţii dvs. au fost longevivi?
Tata a murit la 90 de ani, mama – la 84, din cauza unei… infecţii. Eu o să trăiesc pînă la 100 de ani.

– Ce folosiţi şi acum din învăţăturile părinţilor?
Părinţii mi-au impus să fiu serios. Şi, într-adevăr, dacă am promis ceva, aşa rămîne. Dar e greu pînă să promit! Apoi, mama mă mai învăţa să nu mint. Eu, trebuie să recunosc, am mai minţit în meseria asta, cînd nu-mi plăcea un impresar şi voiam să scap de el. Dar asta cred că se întîmplă oricui în locul în care lucrează şi cu oamenii cu care lucrează. Doar că nu mulţi au 70 de ani şi îşi permit să mai fie şi sinceri, cum sînt eu acum. Tatălui meu îi datorez cîntecul. El cînta la biserică şi mă lua cu el să îl acompaniez. Şi, după ce veneam de la biserică, mă suiam în pomii din grădină şi cîntam cît mă ţineau plămînii. Tot de la părinţi ştiu că trebuie să laşi oamenii în pace şi să nu-i cicăleşti tot timpul. Părinţii mei voiau să mă facă medic. Eu nu aveam, evident, nici o înclinaţie în acest sens şi, ca atare, la 18 ani m-am apucat de cîntat. Şi părinţii m-au lăsat să-mi urmez drumul. “Regret doar că nu am copii”

– Dacă acum aţi avea 18 ani, aţi mai alege să cîntaţi?
La începutul carierei mele, am cîntat canto clasic, am mai cîntat romanţe, muzică lăutărească, apoi etno sau pop. Dacă eşti tînăr, poţi să le încerci pe toate, orice îţi trece prin minte, dar să nu fii ridicol în faţa ta în primul rînd şi apoi în faţa celorlalţi. Tocmai am spus da, dar cu mai multe cuvinte.

– La petrecerile între prieteni, ţineţi de obicei un mic concert?
Mai ales între prieteni, cînt pînă mă lasă puterile. Mai mult decît în locurile în care sînt plătit. Şi asta pot să recunosc tot datorită înţelepciunii vîrstei. Nu cred că ai auzit aşa ceva de la unul tînăr.

– Aţi avut şi aveţi o viaţă oarecum nomadă. Soţia cum s-a adaptat?
N-a avut încotro. M-am însurat tîrziu şi avem împreună doar 26 de ani de căsătorie. Regretul nostru e că n-am putut avea copii. În rest, lucrurile sînt bune.

Top personal
1. Céline Dion – “Alone”
2. Paraziţii -“Slalom printre cretini”
3. Talisman – “Fără tine”