Ben Affleck, despre Argo, familie, copii şi nu numai…

Playboy: Povesteşte-ne ce ai simţit când ţineai în mână statueta Oscar primită pentru Argo!

Affleck: Au fost o mulţime de momente în care m-am îndoit că o să iasă bine. Au fost destul de mulţi cei care nu au crezut în mine şi chiar şi unii care mă vedeau terminat. Eu nu prea cred în premii, iar ideea că un film ar fi cel mai bun mi se pare o chestiune subiectivă. Dar, în momentul acela, la Premiile Academiei, m-am simţit uşurat de frustrarea şi durerea pe care le purtam cu mine. Mie mi-au plăcut dintotdeauna filmele şi am simţit mereu că pot face unele bune, că am multe de oferit. Însă au fost nişte vremuri în viaţa mea când mă îndoiam că o să mai am ocazia să joc în vreunul.

Playboy: Dacă ar fi să compari cu seara în care tu şi cel mai bun prieten al tău, Matt Damon, aţi primit Oscarul pentru cel mai bun scenariu pentru Good Will Hunting?

Affleck: Prietena mea de atunci nu era în oraş, lucra în altă parte.

Playboy: Gwyneth Paltrow?

Affleck: Da, Gwyneth. Eu şi Matt ne-am gândit să ne invităm mamele. Eram siguri că vor vrea să vină. Aşa că ne-am trezit pe covorul roşu cu o grămadă de jurnalişti de la televizor în faţa noastră. Eram încremeniţi. Dumnezeule mare, ăla e Roger Ebert? L-am întâlnit pe Dustin Hoffman, care mi-a spus: „Ştii că am fost coleg de teatru cu tatăl tău?” Tata e un tip grozav, însă, când eram eu copil, obişnuia să bea foarte mult, aşa că nu l-am crezut niciodată când îmi spunea că a jucat cu Dustin Hoffman. Şi m-am trezit deodată, la Oscaruri, cu Hoffman care-mi spune chestia asta. „L-am cunoscut pe tatăl tău.” Aşa că mi-am reevaluat relaţia cu tata în timp ce intram în sală. Acolo erau toate starurile care ţi-ar fi putut trece prin minte. Uite-l pe Jack Nicholson! Era anul Titanicului şi l-am văzut şi pe James Cameron. Ne-am aşezat undeva, destul de aproape de scenă. Apare pe scenă Billy Crystal şi începe să fredoneze: „Matt şi Ben, Ben şi Matt”. M-am simţit ca şi cum aş fi intrat în televizor şi aş fi trăit un vis ciudat, unul în care mă aflu la decernarea premiilor Oscar şi Billy Crystal ne cântă mie şi… în fine. Apoi, Robin Williams primeşte un premiu şi totul e minunat. Decernarea premiului pentru scenariu e undeva pe la mijlocul ceremoniei, aşa că e timp destul. Îmi amintesc că m-am întors înspre James Cameron. Nu-l mai văzusem până atunci, şi nici după aceea nu cred ca am mai vorbit cu el, însă atunci mă simţeam bine, eram relaxat şi în formă. I-am zis: „Hei, Jim, cum merge treaba?” Îmi amintesc că m-a privit atent. Zic: „Nu ar fi tare să ştim câte voturi a primit fiecare film?” Se uita în continuare la mine şi probabil că gândea: „Ce tot spune puştiul ăsta? Ce-o fi vrând de la mine?”

Citeste interviul integral pe

http://www.playboy.ro/playmakers/interviul-playboy/ben-affleck-am-descoperit-ca-barfa-nu-te-poate-ucide-insa-atunci-cand-am-inteles-asta-au-aparut-copiii-mei-si-atunci-am-simtit-nevoia-sa-trag-linie-11954574