Bate-un vant rece din balta la Chicago-n port

Inca o dovada ca America nu mai e ce-a fost si nu se mai bucura
de statutul de megaputere planetara, care face tot ce vor
stealth-urile, tomahawk-urile si blackhawk-urile ei, este si faptul
ca a inceput sa se strice vremea, probabil ca urmare a atacurilor
cu bombe de canicula si rachete cu furtuni tropicale, lansate de
teroristi, care lovesc zilnic tara.

O vijelie de mare intensitate si incarcatura electrica a
maturat, saptamana trecuta, strazile, curtile si, in cateva cazuri,
sufrageriile unor case din localitate. Ocazie cu care m-am
adapostit cu toata familia, fara caine, ca asta, cand simte
pericolul, fuge de acasa, in camara, ca i-am si zis sotiei, care,
atunci cand s-a pornit furtuna, si-a adus aminte, de la televizor,
ca in situatii din astea oamenii are trebui sa se refugieze in
subsol: „Sigur, papuse, ne ducem si noi in beci, dar o sa dureze
ceva pana-l sap, ca noi ne-am luat casa fara pivnita, fiindca iti
era frica de igrasie”…

Dupa furtuna, cainii nu mai umbla cu
covrigi in coada

[…] Nu stiu ce fac aia la Washington, insa niste masuri
urgente, radicale, se impun, altfel o sa ajungem nu doar de rasul
vremurilor, ci chiar de al
vremii, care a inceput sa-si faca de cap. O tara, dar ce spun
eu o tara, o gigaputere care a reusit sa faca celebre si
victorioase niste brigazi de paduchiosi talibani, nu are cum,
dom’le, sa nu posede resursele necesare pentru a se bate cu clima,
mai ales acum, in aceste vremuri de mari prefaceri, cand
contractele statului cu firmele de armament sunt pe sfarsite.

Citeste intreaga
povestire, in „Jurnalul unui roman in State, in criza si in
buda”, pe Kamikazeonline.ro