Bata-l vina!

Apropo.ro / 27.06.2005, 17:53
Bata-l vina!
Christian Bale a slabit zeci de kilograme pentru a juca rolul insomniacului Trevor Reznik (și nu Trent Reznor !) în mult-comentatul The Machinist/El Maquinista, filmat anul trecut la Barcelona. Aspectul rezultat i-a facut pe unii sa-l priveasca cu admirație, pe


Christian Bale a slabit zeci de kilograme pentru a juca rolul insomniacului Trevor Reznik (și nu Trent Reznor !) în mult-comentatul The Machinist/El Maquinista, filmat anul trecut la Barcelona. Aspectul rezultat i-a facut pe unii sa-l priveasca cu admirație, pe alții cu teama, iar pe Bob De Niro, probabil, cu furie. Bun, am bifat elementul tabloid, acum putem vorbi liniștiți despre film.

Mașinistul e ultimul (și aș îndrazni sa sper cel de pe urma) dintr-o serie de filme extrem de la moda de ceva vreme încoace. Coșmar (sub)urban, memorie (dez)afectata, erou haituit de demoni mai mult sau mai puțin personali, indicii mai mult sau mai puțin postmoderniste, revelație finala mai mult sau mai puțin surprinzatoare, imagine stilizata pâna la refuz, ambiguitate pâna la absurd, paranoia pâna la demența,… întrezariți portretul robot, nu-i așa ?

Regizorul Brad Anderson, debutat în TV, școlit în comedie și apoi convertit la horror (intelectual, ce-i drept) respecta schema cu sfințenie, chit ca mai pigmenteaza întregul cu trimiteri mai mult (Kafka, Dostoievsky) sau mai puțin (Bunuel) evidente și se achita de job cu eleganța, fara ostentație dar și fara sclipire.

Cam tot greul cade pe umerii cadavrului ambulant Bale (nu, nu-i o poanta ieftina), a carui gama de expresii grotești, cauzate fie de sângele care curge din frigider, fie de cadavrul care dispare din covor, fie de (!) acordurile Bernard Herrman-ești semnate Roque Banos, devine, din pricina repetiției, aproape comica. În fapt, în ciuda tensiunii apasate, nu o data ai senzația ca vezi o comedie (foarte) neagra – ca atare, singura secvența cu adevarat formidabila (tunelul groazei) pare scoasa din (alt) context.

Pâna la urma, din seria de filme mai sus-pomenite (le știți), cu care „Mașinistul” împarte mai mult decât și-ar dori, numai doua au cu adevarat relevanța – „Twelve Monkeys” și ungurescul „Kontroll”. Filmul lui Brad Anderson dezamagește datorita senzației de deja-vu și finalului previzibil, doua hibe pe care Terry Gilliam și Nimrod Antal au știut sa le transforme, cu șiretenie, în atuuri.


Andrei Cretulescu

Tags: