Noului LEON i s-a zbarlit parul de pe spate si nu mai e „rau” doar in varianta cu cel putin 180 CP sub capota, ne spune printre smucituri cu multe „G-URI” ALEX OAGANA.
Da, stiu, analogia unei masini cu o mata rea e cam desueta, dar e primul animal care mi-a venit in minte cand am vazut noul Leon. In plus, mai are si nume de felina, iar „Leul iberic” e un titlu de articol atat de fumat ca are si cancer in ultimul stadiu.
OK, al doilea lucru care mi-a venit in minte a fost ca seamana si cu altceva in afara de o pisica, si anume cu o masina; sau chiar vreo doua. Sa spunem doar ca cei care vor confunda noul Leon cu Altea sau cu Toledo, privite din fata, nu au nevoie de o vizita la oftalmolog (sau cel putin nu din motivul asta).
Lasand la o parte designul, in legatura cu care suntem intotdeauna subiectivi si de care vinovat e oricum un singur om, si anume Walter da Silva, masina e „foarte tare, frate!”.
Am avut la test versiunea Sport-Up a lui 2.0 TDI. In traducere libera, masina avea jante de 17 inch incaltate in anvelope sport cu talon mic, iar scaunele profilate anatomic ne tot indemnau sa mergem pe serpentine, pentru a le testa „capacitatile practice”.
Despre serpentine si macadam, putin mai tarziu, insa. Motorul de 2 litri face parte din noua generatie de TDI-uri a grupului VAG, dar pe mine nu prea ma convins. Fata de vechile „1.9”, mi se pare a fi un pas in spate sau cel putin imi lasa impresia de stat in loc (din punct de vedere al beneficiilor tehnologiei noi, nu motorul in sine).
De tras, trage bine, dar cam la acelasi nivel cu 1.9 TDI de 130 CP, fata de care are fix 10 cai si 10 Nm in plus. Problema apare la consumul mediu, care nu mai e pironit undeva intre 4 si 7 litri la suta ca inainte.
Cu alte cuvinte, nu mai e pentru un scotian grabit, ci doar pentru un om grabit. Noua ne-a rezultat un „mediu” de 9,3 la suta pe un drum Bucuresti-Pitesti- Sinaia, pe care, intr-adevar… s-a mers la viteza maxima, s-a mers in oras si s-a mai mers si in regim de proba speciala prin imprejurimile orasului Sinaia.
Cu toate astea, in aceasta medie a consumului intra si drumul de intoarcere Sinaia-Bucuresti, pe care s-a mers destul de incet, dintr-un motiv pe care o sa-l deconspir putin mai tarziu.
Oricum, la drum intins, treapta a sasea a cutiei de viteze e mai mult decat bine venita. Leon se bazeaza, ca si predecesorul sau, pe platforma lui VW Golf, deci nu ar trebui sa-l consideram un concurent pentru Alfa 147 numai din principiu.
Si, cu toate astea, noul Leon este exact ce ar fi trebuit sa fie 147-le acum cinci ani, adica un hot hatch adevarat, indiferent de motorizare. Sasiul a fost gadilat atat de bine de inginerii spanioli, ca numai Golf V in alte haine nu zici ca e.
Asta o zic eu, dar parerea mea nu e foarte avizata si o zice si Claudiu, intre a carui parere si cele doua doua titluri nationale in CNR exista o anumita simbioza.
Suspensia si-a facut treaba in toate situatiile iscate de un condus mai mult decat agresiv, atat pe drum bine asfaltat, cat si chiar pe macadam, iar masina a ramas cu toate rotile pe sol indiferent de geometria drumului sau de manevrele celui de la volan.
E putin subviratoare la limita, cum ii sta „bine” unei „tractiuni fata” autentice, dar suspensia e undeva „acolo sus”. Claudiu s-a simtit atat de bine cu masina ca se apucase sa-mi spuna si ca are nevoie de un diferential autoblocant pe fata (masina, nu el), dar va dati seama ca atunci vorbea pilotul, nu utilizatorul de zi cu zi.
Socurile cauzate de gropi sunt bine filtrate (in anumite limite, bineinteles), cu toti cei 45 mm intre sol si janta propriu-zisa in echiparea Sport- Up. Apropo de cei 45 mm, tot ei sunt partial responsabili insa si de pana survenita la trecerea rotii stanga-fata peste o piatra la aproximativ 30 km/h.
Noroc ca toata treaba s-a intamplat dupa ce se terminase testul si o mare parte din sedinta foto. Totusi, pentru ca roata de rezerva a lui Leon e putin mai mare decat o „guma” de mountain-bike, a trebuit sa mergem mult mai incet si astfel am intarziat la livrarea masinii inapoi la dealer.
Sa revenim la masina. Interiorul e foarte bine desenat, dar si acolo ramane impresia de deja-vu (Altea, Toledo), cu toate ca e structurat diferit. Nu mi-a placut plasticul a carui calitate nu exceleaza si faptul ca (atentie, acum vorbeste familistul din mine!) nu exista spatii de depozitare, iar cat timp am poposit si pe bancheta din spate, am dus dorul unor guri de ventilatie.
Ne-au placut in schimb, atat mie, cat si lui Claudiu, simplitatea si rapiditatea cu care ne-am gasit pozitia la volan. Indiferent daca ai 1,95 sau 1,65 (minimum stabilit de mine, deocamdata), sunt sanse minime de a nu-ti gasi pozitia ideala de condus.
Spatiul e OK, in limitele clasei, cu un plus pentru cel al porbagajului, care ne-a permis umplerea lui cu cele patru cauciucuri de iarna ale lui Cristi Iovitu. Mie mi-au placut intotdeauna reclamele la Seat, si, in consecinta, masinile lor.
Problema mea era alta, si anume ca prea isi ridicau in slavi sportivitatea fiecarui model in parte, de parca si un Leon 1.4 de 75 CP era o mica „bestie de week-end”. Si nu prea era.
La noul Leon, cel mai slab motor disponibil deocamdata este 1,6 cu 102 CP, mai mult decat suficienti ca sa te bucuri de un sasiu perfect echilibrat, cum de mult nu a mai vazut clasa compacta.
Deci nu iti mai trebuie multi cai (respectiv bani) ca sa te distrezi cu masina.
Verdict:
Noul Leon e masina de condus. Sasiul isi face toti banii, iar in echiparea Sport-Up e perfect pentru generatia GTI.
Pret:
18.074 de euro (CIP)
Performante:
0-100 km/h in 9,3 secunde, viteza maxima 205 km/h, consum mixt 5,7 l/10 0km
Date tehnice: 1.969 cc, patru cilindri in linie, 140 CP, 320 Nm, 1.315 kg