Apropo.ro reintroduce, incepand de astazi, rubrica "Azi ne doare", in care vom scrie tot ce ne deranjeaza, din toate domeniile si din toate punctele de vedere.
Astfel, in fiecare marti, vei citi aici un articol care incearca sa puna pe tapet cate o problema sociala, si nu numai, si poate chiar sa o rezolve, in functie de posibilitati.
Dar cel mai important lucru este acela ca si tu poti sa scrii la aceasta rubrica, sa trimiti filme, fotografii sau orice dovada care sa iti sustina textul trimis.
Ca un prim exemplu, iata ce scria un user Apropo.ro, in urma cu mai bine de 4 ani, despre aventura sa la Sectia de Politie de care apartinea, in incercarea de a-si schimba cartea de identitate:
Autoritati. Functionari. Cozi, ghisee. Cuvintele acestea imi trezesc, dupa experinta pe care am avut-o, imagini vii in minte. Imagini vii si mai ales neplacute.
Totul a inceput de la nevoia de a-mi schimba buletinul. Dupa un telefon la Evidenta populatiei, pentru a afla care sunt actele necesare pentru aceasta formalitate, ma prezint la Politie, intrebandu-ma daca voi reusi isprava intr-o singura zi. Am toate actele, mai trebuie doar chitanta de la trezorerie si timbrul fiscal.
Platesc taxa la trezorerie si caut un loc de unde sa cumpar timbru. Din puzderia de birouri de dactilografiat acte nu e nici unul care sa vanda timbre. Inteleg, numai Posta are timbre fiscale, dar de ce nu e nici un oficiu postal linga Politie? Evident, cea mai apropiata posta este la 15 minute de mers pe jos. Ajung. Cumpar timbru. Iau cinci, fiind sigur ca la Politie o sa dau de oameni care o sa aiba nevoie.
Ma intorc la Politie. La coada la biroul de Evidenta populatiei stau aproximativ 60 de oameni, fiecare cu actele in mana. Toti se uita cu jind la o usa pe care scrie "Camera foto", de unde-mi dau seama ca acolo voi ajunge si eu. Intreb cam cit sta o persoana inauntru si raspunsurile variaza intre cinci si zece minute. O babuta ma intreaba daca am folie protectoare pentru acte. Ii zic ca am si-mi explica: "fara nu-ti primeste actele si-ti pierzi rindul". Bineinteles, nu e afisat nicaieri ca ai nevoie de folie.
Timpul trece greu. Ma uit la un copil care se joaca. O musca bazaie. E cald. Lumea tace. Timpul trece si mai greu. In fata mea doi oameni se cearta: "Eu am venit primul!" "Ba nu, eu!"
Dupa vreo doua ore, iata-ma in fata usii. In curind se va deschide, iar voi intra, concetrindu-ma sa nu scot o vorba ca buletinul mi-a expirat de trei luni, ca sa nu primesc amenda de 500.000 de lei, cum tipa sumedenie de afise pe pereti.
Intru, si doamna din spatele biroului, creata, prea fardata, plictisita, imi arunca o privire scurta. Eu intind actele, iar ea "explodeaza"…(de S. Dobroiu)
Citeste articolul complet si apoi COMENTEAZA AICI!
TRIMITE SI TU ARTICOLUL PERSONAL, PENTRU RUBRICA AZI NE DOARE!