Avionul de mici dimensiuni al celor de la MIT cântărește aproximativ 2 kilograme și are o anvergură a aripilor de 2 metri lungime.
Acesta este echipat cu un sistem laser de ghidare și cu senzori de inerție, conectați la un procesor Intel Atom, întâlnit foarte des la Notebook-uri.
Marea majoritate a dronelor zburătoare imită aparate de zbor precum elicopterele, deoarece pot circula cu viteze mai mici și pot staționa în aer pentru a se orienta, în funcție de obstacole, însă modelul celor de la MIT nu poate face aceste lucruri și, fără ajutorul unui sistem GPS de poziționare în spațiu, este foarte dificil de programat să survoleze automat într-un spațiu închis, plin de obstacole.
Cercetătorii de la MIT au reușit să creeze o combinație între două algoritme pentru a determina locația, orientarea, viteza și accelerația, care sunt necesare orientării dispozitivului de zbor.
Fiind o foarte mare provocare în materie de calculare a indicilor de orientare, cercetătorii au echipat avionul, în primă fază, cu o hartă digitală a zonei de zbor, însă următorul pas al proiectului este ca dispozitivul să își creeze singur o astfel de hartă direct din zbor.
Urmăriți clipul de mai sus, pentru a vedea cum se orientează, singur, un avion de dimensiuni reduse într-o parcare subterană, trecând de nenumărate ori la câțiva centimetri distanță de diverse obstacole.