Atenție! Sunt cu ochii pe noi
Prețul platit s-ar putea sa fie însa uriaș: fiecare mișcare digitala ne este înregistrata. În SUA sau Franța apar periodic scandaluri legate de supravegherea cetațenilor de rand! În Romania cum o fi?
Mai toate lucrurile pe care le facem, de la un banal apel telefonic pe mobil la accesarea unui site web, sunt înregistrate undeva. În 2002, în Franța, Comisia naționala de control al interceptarilor de securitate le-a cerut principalilor operatori de telefonie mobila din Hexagon sa raporteze numarul cererilor de informații adresate de catre serviciile judiciare franceze.
Rezultatul a fost naucitor: Poliția și Parchetul adreseaza lunar între 8.000 și 25.000 de cereri de informații, de la lista și localizarea convorbirilor pana la urmarirea deplasarilor unui abonat în Europa sau la identitatea abonaților. Numarul acestor cereri ar putea atinge în scurta vreme un milion pe an – unele justificate de diverse anchete penale sau investigații legate de terorism, altele însa referitoare la oameni obișnuiți, intrați întamplator în atenția organelor judiciare.
Ministerul francez al Justiției a încasat și o lovitura dura, dupa ce le-a cerut tuturor operatorilor de telefonie mobila sa pastreze, timp de un an, lista tuturor convorbirilor celor 45 de milioane de abonați din Franța. De acord, au spus operatorii, numai ca trebuie sa ni se acopere costurile; cum era vorba de cateva bune milioane de euro, oficialii francezi au dat înapoi…
O alta autoritate publica franceza, Comisia naționala a datelor informatice și a libertaților cetațenești, Cnil, deține date oficiale care afirma ca, de la crearea ei, în 1978, peste un milion de dosare individuale au fost înregistrate ca existente. „În realitate”, a declarat pentru „Télérama” Christophe Pallez, secretarul general al Cnil, „exista mult mai multe: 4, 5, 10 milioane… Nimeni nu știe.”
Nici pe strada nu scapi. Londra, de pilda, are deja 2,5 milioane de camere video instalate peste tot; un londonez obișnuit este filmat, în medie, de 300 de ori pe zi.
Ultimul racnet în materie a dus chiar la demonstrații de strada ale organizațiilor de aparare a libertaților civile. Cipurile RFID (acronimul de la Radio Frequency Identification) sunt mai cunoscute sub denumirea de „etichete inteligente” și sunt deja folosite pe scara larga de marii retaileri de produse comerciale.
Wal-Mart, cel mai mare distribuitor mondial, le-a cerut recent celor mai importanți 100 de clienți ai sai (ca Nestle, Unilever sau Gillette) sa îi livreze toate produsele cu astfel de etichete. Pentru marile magazine, avantajele sunt enorme – inventarul a zeci de mii de produse se poate face practic instantaneu.
Cipurile RFID sunt minuscule, de marimea unui punct de pe „i” din textul acestui articol, dispun de o antena radio și de o mini-baterie și pot fi aplicate pe absolut orice produs, de la macarale pana la jeans sau lenjerie intima – și exact aici încep problemele.
În momentul în care Partidul Comunist Chinez le cere participanților la cel mai recent congres sa poarte astfel de cipuri, e clar ca ceva nu e în regula. Primii cobai (dupa vacile fermierilor texani) au fost copiii. Liceenele din Japonia poarta cipuri RFID în cercei, pentru ca, de la un calculator, parinții și profesorii sa le monitorizeze deplasarile și întarzierile la școala.
În Australia, o companie de telefonie mobila numita Internav vinde, pentru parinții care au fete, cipuri care pot localiza purtatorul prin GPS, la pachet cu un software care înregistreaza e-mailurile și chat-urile.
E deja prea mult? Poate ca da, dar e înca o joaca prin comparație cu ceea ce se face în lupta împotriva terorismului. Proiectul Total Information Awareness, avansat de Pentagon, avea un buget de 245 de milioane de dolari pe trei ani și o ținta halucinanta: prin corelarea tuturor datelor disponibile, se urmarea crearea unei mega-baze de date cu fișiere de circa 40 de pagini pentru fiecare dintre cei 6 miliarde de locuitori ai Pamantului. Proiectul a fost oprit din lipsa de fonduri…
Afla mai multe despre cine și cum te privește numai din