Atenție, femeie la volan

Mi-am luat permisul de conducere acum trei ani, dar nu am condus de la început pentru ca tatalui meu îi era frica sa-i dea mașina unei femei. Încet-încet l-am pacalit și mi-a încredințat mașina lui cea veche. Și cand spun veche înseamna ca avea vreo zece ani. Ce mai conteaza?, îmi zic. Are patru roți? Benzina? Ma duce unde am nevoie? Cu timpul ne-am împrietenit. Din pacate, la noi în țara, nu starea mașinii este importanta, ci sexul șoferului care o conduce. Romania este țara tuturor… prejudecaților. Și una din ele am sa o detaliez printr-un exemplu personal în cele ce urmeaza.

Afara ploua cu galeata și numai de examene nu-mi arde pe o vreme ca asta. Patul îmi face cu ochiul sa ma întorc la el, dar trebuie sa plec, ca ma așteapta profa de „semiotica” la examen. Sunt în întarziere, ca de obicei, am stat azi-noapte sa învaț ce ar fi trebuit sa fac într-un an întreg. Ma machiez un pic și plec spre Dacia mea, bucuroasa ca, spre deosebire de alții, nu ma va ploua și voi recupera întarzierea.

Pana la primul semafor mi se aburesc geamurile, nu-mi merge dezaburirea. Nu-i nimic, deschid un geam și rezolv situația. Ma ploua. Începe sa picure și de sus. Tatalui meu i-a trebuit trapa… O înconjor de șervețele. La urmatorul semafor, vine un puradel langa mașina și își îndeasa mana lui neagra de mizerie pe geamul întredeschis sa-i dau bani. Nu scap cu nici un chip de el. Întorc capul în alta direcție. Mare greșeala. Ma observa tipul dintr-un Mercedes luxos. De la cele 25 de grade din mașina lui, îmi zambește, apasa pe un buton, deschide geamul și bolborosește: „Frumoaso, te iau la o plimbare?” Pana s-a facut verde a insistat cu invitații la cafea. „O fi mai mare ca tata?, ma întreb. Înainte sa plec de la stop, prietenul meu cerșetor nu uita sa se razbune pe mine cu un picior în aripa dreapta. Așa-mi trebuie daca nu le dau bani, nu?

E o aglomerație teribila în București. Cand ploua parca toți se panicheaza, circulația paralizeaza, semafoarele paralizeaza și ele și iese un haos de nedescris. Un lung șir de masini pe Virtuții, 2 benzi înghesuite. Nu-mi mai pornește mașina. Oricat de mult aș încerca, nu vrea și pace. Motorul se oprește. Toți înjura, claxoneaza și țipa la mine. Mi-e rușine sa ma dau jos din mașina. Aș vrea sa intru în pamant. Cu mașina cu tot! Dar trebuie sa fac ceva! Secundele trec ca anii și pe mine ma trec toate transpirațiile. Pun avariile și ma îndrept spre benzinaria din apropiere, poate gasesc pe cineva sa ma ajute. Șoferii din spate își pierd rabdarea: „Du-te, fato, la cratița! Cine ți-a dat permisul? +la a fost mare bou!” Se aude o completare din spate.. „Laolalta cu ala care ți-a dat mașina! Proasta naibii, unde pleci? „

La benzinaria salvatoare doi baieți îmi promit ca ma ajuta sa împing mașina, dupa ce își beau cafeaua și le dau numarul de telefon… Aștept cuminte în benzinarie, n-am curaj sa ma întorc la mașina. Dupa jumatate de ora de analizat situația, se da verdictul: apa în benzina. Rezolv problema și plec mai departe, în super viteza, sperand sa mai ajung la examen.

Dupa nici 50 metri nu îmi mai merge casetofonul, dar nici ștergatoarele. Grozav, pe ditamai ploaia s-au gasit! Se arsese o siguranța… Nu sunt barbat, nu știu sa rezov problema, recunosc. În sfarșit, ajung la facultate. În parcare, nici un loc liber. Aglomerație maxima, mașini lasate la întamplare, înghesuiala. Gasesc un loc foarte mic, în plus plin de noroi. Ma voi da jos direct în balta cu cizmele mele noi de piele întoarsa, cu toc de 10 cm, dar asta e. Dupa 10 minute de eforturi sa parchez unde doar un Tico ar încapea, o las jumatate afara și fug la examen. Pana și ploaia se oprise cat am parcat eu. Un grup de studenți ma urmareau și radeau cu gura pana la urechi. Încerc sa îi ignor.

Citește nefardatul Corinei Caradgea integral numai în