În fiecare an la data de 8 septembrie, creștinii sarbatoresc Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. În tradiția populară este cunoscută ca o zi în care sunt ascultate rugăciunile femeilor care vor să aibă copii.
Nașterea Maicii Domnului, cunoscută ca „Sfânta Maria Mică”, marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. De asemenea, sărbatoarea anunță începutul unor activități specifice, precum culegerea unor plante și fructe tămăduitoare, bătutul nucilor, culesul viilor, semănatul grâului, orzului și secarei de toamnă.
Potrivit tradiției populare, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, ca de altfel ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodărești, nu se spală rufe, nu se face curățenie în casă, ca să nu se atragă răul.
În popor se spune că în această zi vor fi ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, dar și a celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naștere ușoară. Și cei care vor să se căsătorească se pot ruga în această zi Maicii Domnului, ca să-și găsească perechea potrivită.
În această zi, credincioșii țin candelele aprinse în dreptul icoanei Fecioarei Maria și împart din fructele toamnei pentru morți.
Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire: 8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului și 31 august – Punerea în racla a brâului Maicii Domnului.
Sfânta Scriptură nu relatează despre acest eveniment, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea și copilăria Fecioarei Maria. Tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmaș al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoțească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească.
Pentru că nu aveau copii, ceea ce era considerat un blestem din partea lui Dumnezeu, Ioachim și Ana au început să fie ironizați și batjocoriți de oameni. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasă, rugându-se în continuare și nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.