Artarul de aur
„Nationala” Canadei a cîstigat duminica noapte turneul olimpic de hochei pe gheata, 5-2 cu SUA în finala, meci care a fost vazut în direct de un sfert din populatia tarii
Wayne Gretzky s-a eliberat de presiune. Rîde cu toata gura. Cînd jucatorii sînt chemati pentru decernarea medaliilor de aur, The Great One da la iveala o moneda, marturisind ca portarul canadian, Martin Brodeur, o îngropase undeva, sub gheata, înainte de începerea turneului olimpic. „Am scos doua medalii de aur din ea, asa ca e ceva special”, a spus Gretzky, referindu-se si la titlul obtinut de reprezentativa feminina, tot dupa o finala cu SUA.
Aceasta a fost istoria. Canadienii au fost mai buni si au aratat-o din plin pe gheata. Apasati de gîndul ca s-au americanizat prea tare, ca prea multe echipe din NHL s-au mutat în orase ale tarii vecine din nord, si-au strîns rîndurile si au compus cea mai solida „nationala” a momentului.
Plina de vedete, de jucatori batrîiori, trecuti prin multe, dar si din tineri. Un amestec care s-a dovedit pîna la urma exploziv. Îsi doreau acest titlu mai mult decît orice, pentru ca nu-l mai cucerisera de 50 de ani, tocmai ei, inventatorii hocheiului. „E ultimul vestigiu a ceea ce sîntem”, a dezvaluit un fan oarecare unui reporter Associated Press aflat la Toronto.
Victoria a stat însa sub semnul dubiului pîna cînd Jarome Iginla a marcat golul de 4-2. „Dupa o pauza de o jumatate de veac, tinta devenise ca un albatros pe care abia îl mai zaresti”, a marturisit, poetic, antrenorul Canadei, Pat Quinn, completat de fundasul Al MacInnis: „Stiu cum e sa patinezi cu un pian în spate. Lumea urmarea la televizor cu aceeasi intensitate pe care o simteam noi pe gheata”.
La final, toata presiunea a disparut, poverile s-au topit ca prin minune. Asteptasera totul, obtinusera totul. „Am fi vrut sa cîstigam, dar, daca n-am putut s-o facem, nici nu exista campioni mai potriviti decît canadienii”, a spus atacantul american Jeremy Roenick, adaugînd însa, cu o unda de regret: „Poate totusi destinul lor e sa cîstige o data la 50 de ani”. Dar daca de duminica e sa cîstige 50 de ani la rînd?