Angajatul model

Ghid de cariera: Cum se „da afara”?

Burse: Pleaca in SUA cu Fullbright Junior

Exista o statistica, recent publicata, cu privire la imaginea managerilor in randul subordonatilor. Cred ca nu mai trebuie sa mentionez ca acceptiunea de manager cuprinde persoanele de conducere de la director general pana la maistru.

Rezultatele statisticii sunt mai mult decat descurajante in ceea ce priveste evolutia economiei romanesti: peste 83 % din angajati „isi vad” seful ca fiind o persoana dictatoriala, pragmatica pana la egoism, insensibila si razbunatoare.

Aceasta stare de fapt are doua explicatii:

– pe de o parte angajatii – obisnuiti (pana in decembrie 1989) cu sefi a caror singura preocupare era „sa dea bine” in fata partidului. Rezultatul ? O lipsa clara de interes pentru rezultatele economico-financiare ale intreprinderii, perpetuarea unui sentiment de gasca in care toata lumea era prietena cu toata lumea, se castiga prost dar toata lumea castiga prost, nu era nimeni tras la raspundere iar responsabilitatea era intr-atat de disipata incat nimeni nu era obligat sa-si asume si sa implementeze vreun act managerial;

– pe de alta parte managerii – slab pregatiti in domenii ca organizarea si managementul resurselor umane (motivare, evaluare, instruire, etc.) sunt pusi in situatia de a se adapta unor noi culturi de intreprindere bazate pe rezultate concrete. Astfel, comportamentul factorilor de decizie este centrat pe:

– ordine impuse in detrimentul implementarii unor forme de management participativ (bazat pe metode si tehnici moderne de favorizare a creativitatii: brainstorming, metoda Delphi, etc.)

– sanctiuni in detrimentul recompenselor materiale si spirituale

– control si sanctionare in detrimentul previziunii si animarii echipelor

Este inutil sa mai precizez ca, in asemenea conditii, angajatii sunt priviti ca mijloace fixe, generatoare de cheltuieli si nu ca resursa strategica a companiei, purtatoarea intregului potential novator. Atitudinea managerilor este usor de inteles deoarece actionand dupa principiul laissez-faire uita ca numai previziunea, organizarea si animarea echipelor duce la cresterea performantelor organizatiei si in nici un caz atmosfera de permanent conflict latent cu subalternii.

SUCCES !