Andrei Pavel se destainuie

Andrei Pavel, cel mai bun jucator român al momentului, spune ca pentru el familia e pe primul loc, înaintea tenisului. Aflat la Kitzbuhel, unde participa la Generali Open, sfertfinalistul de la Roland Garros povesteste cum a pierdut 130.000 de dolari din cauza fostului sau manager, ce masina si-ar dori si de unde se îmbraca.

Pavel afirma ca ar investi în România, dar numai daca ar putea sa supravegheze personal mersul lucrurilor.

Hotelul Schloss Lebenberg e situat pe o colina, la marginea Kitzbuhel-ului. Elegant, rafinat, cu ghirlande de flori mov revarsîndu-se de la ferestre, chiar are aerul unui castel (schloss în germana) modernizat. Aici locuiesc aproape toti jucatorii pe durata turneului de 880.000 de dolari ce se desfasoara în aceste zile. Andrei Pavel coboara din camera în sort si tricou, urmat la cîteva minute de tatal lui, care tocmai a sosit din România cu masina. Vorbeste despre turneul de la Kitzbuhel, despre cel de la Toronto, de saptamîna viitoare, unde are de aparat titlul cucerit anul trecut, despre familia care s-a marit în iunie, o data cu nasterea lui Marius Lucas. La cei 28 de ani împliniti în ianuarie, numarul 20 mondial priveste tenisul ca pe o meserie pe care o face cu imensa placere, dar pe care o asaza în urma celor dragi.

Andrei, cum e la Kitzbuhel?

Ma simt bine din punct de vedere fizic. Am socotit ultimele doua saptamîni, în care am jucat la Gstaad si Stuttgart, ca pe unele de pregatire. La fel o vad si pe aceasta de la Kitzbuhel. Aici sînt la altitudine, aerul e altfel, mingile zboara mai repede si mie îmi convine.

Nu ma simt sub presiune. Stiu ca, în acest moment, am un nivel ridicat al jocului. Asa cum stiu si ca, daca nu voi cîstiga trofeul în Canada, nu voi iesi din Top 40. Apoi, pîna la sfîrsitul anului mai am de aparat foarte putine puncte.

Simt ca a doua parte a sezonului acesta va fi mai buna decît cea din 2001.

Ce-ti lipseste acum?

Doar familia. Mi-e foarte dor de Simone si de copii. Cînd am venit de la Stuttgart spre Kitzbuhel cu masina, îmi trecea prin cap: „De ce sa n-o iau spre nord în loc de sud, sa ajung acasa?”.

Totusi, cum vezi turneul de la Toronto?

Mi-ar placea foarte mult sa-l cîstig din nou. Ar fi incredibil. Depinde însa de multi factori.

La ce te gîndesti?

La mine, în primul rînd, apoi la sansa, la tragerea la sorti, la forma adversarului. Conteaza imens cum se prezinta ambii oponenti în ziua meciului. Uite, eu, în ultimele saptamîni, am jucat bine. L-am batut pe Nalbandian la Gstaad, care tocmai facuse finala la Wimbledon. Am pierdut însa la Marc Rosset. El a facut un meci extraordinar. A reusit puncte cu passing-shot-ul de rever, ceea ce cred ca nu i s-a întîmplat de prea multe ori în viata. La Stuttgart l-am învins pe Julien Boutter cu 6-2, 6-1 si a fost grozav, aveam de luat o revansa în fata lui. În „sferturi” însa, m-a batut Lars Burgsmuller. Luasem primul set, totul mergea OK, ma vedeam în semifinale.

Si ce s-a întîmplat?

Lui a început sa-i intre totul. Serviciu, lovituri din spatele terenului, voleuri. Ma gîndeam unde am gresit si chiar l-am întrebat pe Georgica Cosac: „Ce n-am facut cum trebuie?”. El m-a linistit, mi-a zis ca n-am gresit, nici tactic, nici în felul cum am lovit mingea. Pur si simplu a fost ziua lui Burgsmuller. Dar asta nu înseamna ca n-am fost teribil de dezamagit.

Cele mai grele înfrîngeri sînt cele din primele tururi, cînd vezi cum turneul continua fara tine.

McEnroe spunea recent ca „nu conteaza daca pierzi sau cîstigi pîna nu pierzi”.

Asa e. Poate ca la Stuttgart mi-ar fi fost mai usor sa pierd la Kuerten, în semifinale. Stiam ca nu l-am batut niciodata, ca e foarte bun pe zgura. Dar tot nu mi-ar fi convenit. Nimanui nu-i place sa ia bataie.

1. Familia, 2. Tenisul, 3. Celelalte

Cum s-a schimbat viata ta de cînd ai doi copii?

Sincer, nu prea am avut timp sa ma gîndesc la asta pentru ca am fost pe drumuri. Stiu ca pentru Simone e mult mai greu, iar mie nu-mi convine ca nu-mi mai pot lua familia cu mine la turnee. Chiar ea mi-a spus însa ca prefera sa stea acasa decît într-o camera de hotel cu doi copii, în timp ce eu joc sau ma antrenez. Apoi, Caroline are acum trei ani, exact vîrsta la care face tot felul de bazaconii si prostii. Vorbesc cu ea la telefon si ma întreaba: „Cînd vii acasa? Sa nu spui mîine, ca stiu ca nu e adevarat. Cînd vii?”.

Si cum le împaci?

Nu e usor deloc. Sînt zile cînd îti doresti foarte mult sa joci, pentru ca asta e meseria ta. Eu spun însa ca voi pune mereu familia pe primul loc.

„Sînt destul de lenes”

Care e cel mai nesuferit obicei al tau pe terenul de tenis?

Urasc sa dau cu racheta de pamînt. Dar asta nu înseamna ca nu o fac destul de des. Dupa aceea însa, îmi pare rau.

Cum te relaxezi înainte sau dupa un meci?

Sînt destul de lenes. Ma uit la televizor, citesc. Uite, acum mi-a dat cineva o carte despre yoga. E interesant, aflu lucruri noi. Nu degeaba exista oameni despre care crezi ca nu pot rupe un pai si ei sparg trei blocuri de beton dintr-o lovitura. E chestie de canalizare a vointei, de concentrare.

Prietenii lui Andrei: Hugo Boss si Calvin Klein

Cheltuiesti mult pe haine?

Chiar saptamîna trecuta mi-am luat cîteva costume de la Hugo Boss. E firma mea preferata. Am luat ceva si pentru Simone, sînt curios daca o sa i se potriveasca.

De cîte ori pe an te îmbraci în costum?

Sa stii ca destul de des. Chiar cînd ies seara la masa sau altundeva. O fac în primul rînd pentru mine. Te saturi la un moment dat de trening si tricouri.

Ai un parfum preferat?

Da, Eternity, de la Calvin Klein. Acum mi s-a terminat, trebuie sa-mi cumpar.

Ce ai mai vrea sa-ti iei?

Un Porsche. Ori gri metalizat, ori o culoare închisa. Nu glumesc, e visul meu. M-am interesat saptamîna trecuta, dar înca nu-mi pot permite. E peste o suta de mii de dolari.

Acum ce masina ai?

Un Mercedes si un Volkswagen Beetle.

Ce cadou i-ai luat lui Simone dupa ce l-a nascut pe Marius?

Un colier mic.

Mic si scump?

Da, cam asa ceva.

Cît a cîstigat Pavel

Andrei Pavel concureaza în circuitul profesionist de 10 ani, dar a explodat în ultimii 5. Conform statisticilor ATP, în toata cariera sa a cîstigat 2.713.261 de dolari, dintre care 393.038 doar anul acesta. Acesti bani sînt însa impozabili, taxele urcînd pîna la 60 la suta din suma. În plus, un jucator profesionist îsi plateste deplasarea la competitii, iar daca nu figureaza pe tabloul pricipal, trebuie sa-si achite cazarea si masa.

Cum a pierdut 130.000 de dolari

Te-ai gîndit vreodata sa-ti investesti o parte din bani în România?

As face-o numai daca as fi eu acolo, sa supraveghez, sa vad cum se misca lucrurile. Dar cum nu sînt…

De ce, nu ai avea încredere în cineva care sa-ti conduca afacerea?

Nu prea mai am încredere. Tocmai am pierdut o gramada de bani din cauza fostului meu manager, Howard, care a dat faliment.

Cît?

130.000 de dolari. L-am dat în judecata si sper macar sa nu mai fie nevoie sa platesc impozit pentru suma asta, ca de recuperat nici nu poate fi vorba. Nu i-am crezut pe Andrew Ilie si pe Vince Spadea cînd mi-au spus ca au probleme cu el si uite ca am patit-o si eu. Am pierdut un Porsche, nu?

Pavel a ajuns în „optimi”

Aseara, pe zgura de la Kitzbuhel, unde se disputa turneul Generali Open, dotat cu premii de 880.000 de dolari, Andrei Pavel (20 ATP) l-a învins cu 6-4, 6-2 pe brazilianul Fernando Meligeni (63 ATP). Disputa a durat o ora si 6 minute, o ploaie torentiala începînd exact dupa ce românul a fructificat prima minge de meci pe care a avut-o. Urmatorul adversar al lui Pavel este austriacul Markus Hipfl (99 ATP), pe care-l va întîlni azi. Cea mai buna performanta a lui Andrei în concursul de la Kitzbuhel o reprezinta sfertul de finala izbutit anul trecut.

Sursa: www.prosport.ro