Andrei Găluţ – Megastarul vine din Ardeal

– Te aşteptai să cîştigi?
Îmi doream foarte mult să cîştig. Din punctul meu de vedere, şansele erau egale. Acum, sînt uşor bulversat. Am început să dau multe interviuri, am fost la o şedinţă foto. Viaţa mea e pe cale să se schimbe în mod radical.

– Ce faci cu banii pe care îi vei primi lunar de la Prima?
Probabil, va trebui să îmi găsesc o locuinţă în Bucureşti.

– Ce a spus familia ta despre acest succes?
Pentru ai mei, eram deja un Megastar, aşa că nu mai trebuia să le dovedesc ceva. Ei şi-au dat seama că am voce încă de cînd eram la grădiniţă. Toţi mă aşteaptă acasă să organizăm o masă festivă. Savurăm mîncarea excelentă gătită de bunica mea şi povestim ore în şir.

– Cum te-ai înscris la acest concurs?
Urmărisem primul sezon Mega­star, iar în iulie, după absolvirea facultăţii, m-a sunat un prieten cu care obişnuiam să colind ţara cu chitara şi mi-a spus de preselecţie. Nu am stat pe gînduri. Nu aveam nimic de pierdut, aşa că am mers!

Vedetă la grădiniţă

– Ai spus că ţi-ai descoperit acest talent la grădiniţă…
Da, părinţii şi educatoarea m-au pus să cînt la o serbare şi a ieşit frumos. Eu mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa la Arad, unde am terminat liceul, iar apoi am intrat la facultate în Timişoara. În copilărie, am fost destul de cuminte, năzbîtiile pe care le făceam se încadrau în limita normalului. La liceu, am fost desemnat “şef al clasei”, titlu pe care l-am purtat pînă la absolvire. Am plecat apoi la Universitatea Politehnică din Timişoara. N-am să uit niciodată anii studenţiei! Am stat la cămin, ceea ce recomand oricărui student pentru experienţa în sine care îţi aduce multă libertate. De libertate nu duceam lipsă nici acasă, însă e altfel cînd iei viaţa în piept. Tot în facultate, mi-am descoperit adevărata pasiune pentru muzică.

– Pe unde cîntai?
În facultate, verile mi le-am petrecut cu prietenii pe la festivaluri ca Rock la Mureş, Stufstock, Peninsula, Fanfest. Am făcut bungee jumping, fun jumping, rafting, escaladări, plimbări cu caiacul. N-am să uit niciodată serile în care stăteam cu prietenii pe iarbă sau pe nisip, în jurul unui foc, şi cîntam acom­paniaţi de acorduri de chitară. Aşa am cerut chitara unui prieten şi am început să învăţ cîntece de unul singur. În anul al III-lea de facultate, am plecat să muncesc în SUA. Cel mai mult mi-a plăcut munca de barman, pentru că întîlneam zilnic oameni interesanţi, ascultam o trupă de muzică country şi mă amuzam copios în serile de karaoke.. După ce m-am întors, am luat licenţa cu brio şi urma o binemeritată pauză înainte de a mă angaja. Dar am trecut de preselecţia de la Megastar…

Deranjat de aroganţa lui Florin

– Ce te-a deranjat în culisele concursului?
Timpii morţi de la repetiţii! Însă erau necesari. În casa în care am stat au mai fost conflicte minore de genul: “Ieşi odată de la duş, că stai de o oră şi în 5 minute plecăm!” sau “Cînd o să înveţi să-ţi speli farfuria după ce mănînci?”. Cred că o să-mi fie dor de conflictele astea.

– Care ţi s-a părut cel mai enervant coleg?
Fiecare dintre noi are cîte o “calitate” care, la un moment dat, îi scoate din sărite pe ceilalţi. Mie mi-a fost cel mai greu să trec peste atitudinea arogantă a lui Florin.

– Cînd vrei să scoţi primul album?
Cînd va fi momentul. Încă nu am apucat să discut cu cei de la Universal pe această temă. Vreau ca fiecare piesă să fie lucrată foarte bine şi să contribuie la ceea ce trebuie să fie un album demn de un cîştigător “Megastar”!