Andreea Raicu a suferit: “Voiam ca toate pozele, dar absolut toate să fie modificate”
“Toată adolescenţa am fost complexată de gura mea! Mi se părea că am buzele prea mari, nu îmi plăceau deloc şi mă mai pricopsisem şi cu o poreclă care mă timora şi mai tare. Când am mai crescut, ele au devenit un atu, un motiv de complimente atât din partea femeilor, cât şi a bărbaţilor.
Paradoxal, presa “colorată” din când în când mai resuscitează şi azi subiectul acidului hialuronic pe care mi l-aş fi injectat în buze! De fiecare dată îi invit să caute în arhiva poze cu mine de când aveam 20 de ani şi vor vedea că nu s-a schimbat nimic! Morala: ceea ce la un moment dat percepeam ca pe un defect fizic s-a transformat într-o calitate. Şi nu cu ajutorul medicului estetician, ci al timpului. De fapt, nu s-a schimbat nimic fizic la mine, ci doar psihic. Pentru că buzele sunt doar un exemplu”, a povestit Andreea Raicu.
Şirul de complexe a continuat, iar atunci cand a devenit persoană publică vedeta a dezvoltat o adevărată obsesie pentru Photoshop, aşa că îşi dorea la un moment dat ca toate pozele ei să fie modificate şi corectate.
“Am trecut prin mai multe complexe: a fost perioada “sunt prea slabă”, apoi perioada “am şoldurile prea late” şi totul a culminat cu “am pungi sub ochi”. Acesta a fost ultimul complex care m-a bântuit ani de zile şi care are, de fapt, cea mai frumoasă poveste.
Aşadar, când eram mai mică şi mai neîncrezătoare, îmi era groază să ies pe stradă nemachiată! Dezvoltasem o obsesie pentru photoshop: după toate shootingurile la care luam parte, voiam ca toate pozele, dar absolut toate să fie modificate! Şi voiam să corecteze puţin aici, puţin acolo până când, din puţin în puţin, ajungeam să nu mai fiu eu. Eram perfectă, dar nu eram eu! Pur şi simplu!
Problema era însă doar în capul meu. Realitatea era simplă: eu m-am născut cu pungi sub ochi. Nimic mai grav! Ani de zile m-am gândit să le operez, dar aşa de frică îmi era de durerea prin care trebuia să trec încât am tot amânat. Nu am putut niciodată să mă obişnuiesc cu gândul că îmi voi modifica faţa, că de bună voie mă duc la un medic să îmi înfigă nişte ace în faţă, să mă taie, să mă doară…
Nu, nu puteam face aşa ceva! Bine că teama asta de medic a fost mai puternică decât mine! Pentru că nu regret deloc că nu am făcut acea operaţie. Am rezolvat problema muuult, mult mai uşor: am acceptat că sunt o femeie cu acest gen de conformaţie!
Am realizat că le pot diminua cu ajutorul unui stil de viaţă sănătos – dorm mai mult, beau mult mai multă apă (cu cât suntem mai hidratate, cu atât pielea e mai elastică şi capătă un aspect mai sănătos), mănânc cumpătat. Rezultatele au apărut imediat: cu cât am fost mai împăcată cu trupul meu, cu cât am avut mai multă grijă de el şi cu cât mi-a plăcut mai mult cu atât m-au plăcut mai mult şi cei din jur”, a mai spus Raicu.