Andreea Marinescu – “De 1 Decembrie, fiecare român primeşte o medalie”

Care este primul tău gest patriotic de care îţi aminteşti?
Era în ’89 şi eram singură acasă. Aveam 8 ani şi, pe stradă, un domn alerga şi striga cât putea de tare: „Jos Ceauşescu! Revoluţie! România liberă!”. Ţin minte că am ieşit pe balcon şi, deşi îmi tremura tot corpul de frică, am zis şi eu „Libertate!”.

În călătoriile tale în străinătate, ţi-a fost vreodată ruşine să spui că eşti din România?
Niciodată! Mi-e dragă ţara asta şi oamenii din ea! Nu mi-e ruşine să spun că sunt româncă şi nimănui nu cred că ar trebui să îi fie ruşine atâta vreme cât încearcă să facă în fiecare zi tot ce poate ca lucrurile să fie mai bune.

Care a fost cel mai frumos 1 decembrie din viaţa ta? De ce?
Evident, primul 1 decembrie de la PRO TV! Vedeam atâta lume pe care o văzusem doar la televizor şi intram pentru prima oară în culisele unui colos care, încet şi sigur, mi-a aşezat viaţa şi care m-a crescut frumos şi m-a învăţat să îmi fac meseria corect.

Dacă nu ar fi căzut regimul comunist în ’89, ce meserie crezi că ai fi avut astăzi?
Nu ştiu, poate învăţătoare!

Dacă ar fi să te muţi din Bucureşti, în ce colţ al ţării ţi-ar plăcea să trăieşti? De ce?
Cred că la Constanţa sau la Braşov! La Constanţa, pentru că acolo e unul din oamenii mei de suflet: Camelia Donţu – corespondentul PRO TV de la mare. Şi pentru că iubesc marea! Braşovul, pentru că e un oraş frumos cu oameni aparte, care îmi oferă linişte şi mă lasă să văd cât de mult înseamnă să îţi respecţi vecinul, şoferul celălalt din trafic, colegul de muncă şi, în primul rând, familia.

Dacă ar fi să faci reclamă României, care ar fi topul 5 al locurilor care trebuie vizitate? Dar un top 5 al mâncărurilor tradiţionale care merită savurate?
Cred că aş arăta oamenii care fac locurile să arate spectaculos. Cred că i-aş duce pe străini în Ţara Făgăraşului şi i-aş pune la un picnic cu mâncare din zonă, făcută de oameni pricepuţi. Apoi aş lua un cunoscător cu mine şi i-aş plimba prin Deltă să vadă apusuri extraordinare şi să se bucure de spectacolul naturii. Nu m-aş opri, aş merge într-un sat din Maramureş la o familie, într-o zi de weekend, să prindem duminica oamenii în costume populare. Şi la mine acasă, în Argeş, aş merge, să le arat domeniile Brătienilor. În Bucureşti ne-am opri la final, pentru că şi aici avem multe de arătat.

Ţi se întâmplă, de 1 decembrie, să nu-ţi poţi reţine lacrimile? Ce anume te impresionează?
Îmi dau lacrimile de fiecare dată când aud imnul. E ca şi cum fiecare român primeşte o medalie pe un podium olimpic!

Pentru străini, România înseamnă, de multe ori, Nadia, Hagi şi Dracula. Cu primii doi s-au mai făcut interviuri. Dar dacă Dracula ar accepta un interviu face to face cu tine, care ar fi prima ta întrebare?
„Spune-mi sincer, cât e mit şi cât e realitate?”

Ce-ti place în România şi ce nu?
Îmi place că avem români care nu renunţă la visul lor, că avem oameni talentaţi şi ambiţioşi, că nu ne lăsăm doborâţi de greutăţi. Nu îmi place că unii nu au limita bunului simt şi că profită de buna credinţă şi speranţele celor naivi.

Ce faci anul acesta, de ziua naţională?
Petrec, ca de fiecare dată în ultimii 12 ani, alături de colegii de la PRO TV. Pentru prima oară, prezint împreună cu Mihai Ştirile PRO TV de dimineaţă chiar de 1 decembrie, lucru care mă bucură enorm.