Andreea Marinescu: “Cel mai neprevăzut moment a fost la inundaţiile de la Tecuci”
Andreea Marinescu trăieşte din plin realizările pe plan profesional! In interviul pentru ProTV Magazin, Andreea Marinescu ne-a povestit despre cel mai neprevăzut eveniment din cariera ei de reporter de teren, despre bâlbe şi băieţelul ei de 3 ani, Vladimir.
– Andreea, cum simţi trecerea de la reporter de teren la prezentator?
Deocamdată mă acomodez. Recunosc însă, e o acomodare incredibil de plăcută, mai ales că echipa de dimineaţă a avut grijă ca totul sau, mai bine spus, toate să fie mult, mult mai uşoare.
– Ti s-a dat programul de somn peste cap? Te trezeşti mai devreme? Ţi-e greu?
Cu programul de somn pentru mine nu e o problemă pentru că obişnuiesc de ani buni să mă trezesc dimineaţa. Dacă voiam să filmez ceva la raziile poliţiei, aşa trebuia să mă trezesc. In plus, sunt un om care funcţionează foarte bine dimineaţa.
– Ce prezentator de ştiri îti place cel mai mult? Cine este modelul tău din acest punct de vedere?
Gerri Willis, de la CNN, îmi place foarte mult.
– Care a fost cel mai neprevăzut eveniment din cariera ta de reporter de teren? Au existat şi riscuri la transmisiunile în direct?
Cel mai neprevăzut moment a fost la inundaţiile de la Tecuci când eram singurii reporteri veniţi din Bucureşti acolo. Am intrat în oraş exact în mijlocul viiturii şi nu credeam că mai ieşim curând. Plafonul de nori era atât de jos încât nu reuşeam să transmitem live, iar imaginile de la faţa locului erau cutremuratoare. ştiu că a fost o aventură nu doar faptul că am reuşit să transmitem, ci şi felul în care s-a făcut coordonarea între noi şi studio. Pentru că nu era semnal, unul dintre băieţii din echipă era într-un pom în care aveam semnal. Din cinci în cinci metri erau oameni care îmi strigau numele ca să ştiu când trebuie să încep să vorbesc. în plus, după transmisie umblam legaţi cu sfori între noi pentru că apa era foarte mare şi nu vedeam dacă sunt sau nu canale fără capac … A fost ceva de neuitat.
Da, clar! şi pe teren, şi acum, în studio. Le-am ocolit însă, sper eu, „cu graţie” şi acolo unde a fost loc am strecurat şi un zambet. Se mai întâmplă să mi se aglomereze cuvintele.
– Unde te vezi peste 10 ani profesional vorbind?
Cred că e un pic prematur să vorbesc despre ce se va întâmpla peste 10 ani . Viaţa e plină de neprevăzut şi am învăţat să mă bucur şi să trăiesc din plin ce mi se întâmplă acum. Azi. E un moment frumos în cariera mea jurnalistică şi mă bucur cu tot sufletul de el .
– Ştiu că ai un băieţel de 3 ani, Vladimir Dinu. Te-ai gândit să-i dăruieşti curând un frăţior sau o surioară?
Vladimir e un copil minunat, îmi umple viaţa clipă de clipă, doar cu zâmbete. Dacă va fi să fie… probabil că se va întâmpla.
Dana Popa