Andreea Mantea – Pasiune dezlănţuită pe ringul de la Dansez pentru tine

– Dincolo de scopul caritabil al acestui show, de ce ai ales
să participi la „Dansez pentru tine”?
De la ediţie la ediţie, am urmărit „Dansez pentru tine” şi am rămas
uimită de dansurile executate de oameni care, la început, nu ştiau
să danseze, dar care, în timp, au făcut din dans o artă, iar în
momentul în care intrau în ringul de dans, îţi luau răsuflarea.
Dintotdeauna, mi-am dorit să fiu şi eu privită aşa… Plus că pe
lîngă toată frumuseţea asta şi mîndria, ai şansa să faci şi o faptă
bună!

– Ce ne poţi spune despre partenerul tău de dans, Daniel
Lazăr?
Am avut emoţii foarte mari în seara în care l-am
cunoscut! Nu ştiam ce să îl întreb mai întîi, nu ştiam cum să ne
împrietenim mai repede, nu ştiam cum să îl iau mai repede în sală
să ne apucăm de dans. Dar uşor, uşor, am devenit o echipă! Chiar
dacă are abia 18 ani, este destul de matur şi priveşte viaţa ca un
om mare. Este foarte atent, muncitor şi ambiţios. Are un vis pe
care vrea să îl vadă îndeplinit, iar eu vreau să îi fiu alături şi
să fac tot posibilul ca acest vis să devină real.

– Pentru ce luptă Daniel?
Daniel luptă pentru mama
lui, care este un om minunat. În urmă cu 7 ani, dînsa a luat
dintr-un orfelinat doi copii abandonaţi de soartă, cu dorinţa de a
le oferi o pernă pe care să pună capul, o masă caldă şi, lucrul cel
mai important, o familie, o dragoste de mamă, o şansă la o viaţă
normală. O dată cu trecerea timpului, şi-a dat seama că frăţiorii
lui Daniel au probleme grave de sănătate, unul dintre ei suferă de
macrocefalie, iar celălalt suferă de handicap psihic accentuat. A
fost sfătuită să renunţe la ei şi să nu se chinuie, dar mama lui
Daniel nu s-a lăsat.

Deşi primeşte un ajutor din partea statului, acesta nu o ajută să
treacă peste problemele care apar zilnic cu cei doi copii. Acum ei
au 7 ani, vîrsta la care trăieşti emoţiile primei zile de şcoală,
vîrsta la care începi să înveţi cît mai multe lucruri, vîrsta la
care începi să legi prietenii… Dar nu şi în cazul lor, pentru că
pe ei nu îi acceptă societatea atît de uşor ca în cazul unui copil
sănătos. Dar mama lui Daniel este acolo, alături de ei.

Nuieluşa buclucaşă

– Cîte ore vă antrenaţi pe zi?

De cînd a început cantonamentul la „Dansez pentru tine”,
nu prea mai există alt program în viaţa mea. Ne antrenăm cam 8 ore
pe zi, iar timpul care rămîne este pentru drum, mîncat, stat puţin
alături de familie şi… somn!

– Dintre stilurile pe care le-aţi exersat, care ţi s-a părut
cel mai greu?
Pînă acum, am lucrat la dansurile din
prima ediţie, vals şi stilul „Michael Jackson”. Recunosc, am avut
„mici probleme” la Michael… „Probleme” care mi se trag din
copilărie. Sora mea îl imita foarte bine pe Michael Jackson şi
voiam şi eu să dansez ca ea, numai că nu prea îmi ieşea! Deloc
chiar!

Şi se distra copios pe seama mea cînd mă vedea cum mă chinui. Şi
iată că am ajuns la „Dansez pentru tine”, unde trebuie să fac
aceşti paşi şi… să îmi iasă bine! Primele zile de repetiţii la
Michael au fost monstruos de haioase pentru Bogdan Boantă,
co­re­graful meu, dar şi pentru Daniel.

– De cîte ori ai avut de-a face cu nuieluşa lui Bogdan,
coregraful vostru?
Pînă s-a rupt! Mi-a ascultat Dumnezeu
rugăciunile! Cînd îl vedeam că vine cu nuiaua spre mine, îmi
imaginam cum se rupe! Şi… iată că s-a rupt!

– Care sînt superstiţiile tale?
Dacă ar fi să le înşir pe toate… Aveţi loc?! Cîte pagini are
interviul ăsta?! Pardon! Cîte pagini are revista?! Am copilărit mai
mult pe la ţară, alături de bunica mea, care este o femeie foarte
credincioasă, dar şi foarte super­stiţioasă. I-am deprins toate
superstiţiile!

Love, love, love…

– În general, ce stil de dans îţi
place?
Cu toate că nu am ajuns încă la tango, simt o
atracţie foarte mare către acest stil de dans. Este foarte
roman­tic şi pasional! Cred că mă caracterizează….

– Şi cît de important e dansul într-o poveste de
iubire?
Destul de important, zic eu. Prin dans poţi
exprima exact ce ai în suflet în acel moment. Este un mod prin care
dai frîu liber sentimentelor şi te laşi purtat de ritm.

– Îţi aminteşti de primul dans cu Andrei, iubitul
tău?
Mmm… Da! Trecuseră doar două săptămîni de cînd ne cunoscusem şi
încă nu se întîmplase nimic special între noi… Şi, într-o seară,
la o cină romantică, la lumina lumî­nării, m-a invitat la dans. Îmi
aduc aminte că îmi tre­mu­rau mîinile şi picioarele foarte tare,
iar cînd m-a strîns în braţe, inimile noastre erau atît de aproape
una de cea­laltă… a fost plin de emoţie primul nostru dans!

– Care este melodia voastră preferată?
„Strangers in the night”, Frank Sinatra.

Dansez pentru
tine
VINERI, 20.30, PRO TV

Foto: Marius Bărăgan; Paul
Diaconu