Andreea Grămoşteanu propune friptură à la Toscana

– Andreea, găteşti de obicei?
Atunci când timpul e milostiv cu mine, îmi fac de lucru prin bucătarie. Îmi place să improvizez mult şi să asociez arome aparent diferite, dar care, cu imaginaţie, pot crea un echilibru perfect. Îmi place să gătesc mult la cuptor şi, de ceva timp, am descoperit aroma rozmarinului.

– De la cine ai învăţat să găteşti?
Fiind o familie numeroasă, la noi se gătea mai tot timpul. Mama are darul de a face din orice mai multe feluri. Îmi aduc aminte că, de sărbători, bunica întregea echipa de bucătari din casă şi o urmăream uimită cum face salata de icre, amestecând cu lingura în continuu aproape o oră, timp în care povestea tot felul de lucruri din perioada războiului. Aşadar, cu asemenea maestre în casă, n-am avut cum să nu învăţ.

– Îţi inviţi des prietenii la masă?
Da, e aproape un obicei. Ne strângem cu mult înainte de ora stabilită şi gătim împreună. Masa e de fapt un pretext să ne întâlnim, să socializăm şi să punem la cale tot felul de proiecte. N-am înţeles niciodată sintagma: „La masă nu se vorbeşte, se mănâncă!”. La masă se vorbeşte, mâncarea e doar liantul în acel moment.

– Ce îţi place să mănânci cel mai mult? Eşti o gurmandă înrăită?
Mie îmi place mai mult să gătesc decât să mănânc. Am o slăbiciune pentru legume şi lactate. De exemplu, sunt o împătimită a anghinării, gătită sub orice formă.

 

Friptură à la Toscana
Se încinge grătarul, se ia o bucată de carne de viţel (muşchi, de preferat) şi se unge cu foarte puţin ulei de măsline. În momentul în care grătarul este foarte bine încins, se ia o ramură de rozmarin sălbatic (sau câteva mănunchiuri de rozmarin din comerţ) şi se pune exact pe cărbunii încinşi. Se aduce carnea pe grill şi se lasă să se prăjească şi să se afume în aburii de rozmarin. Se lasă 8-10 minute pe o parte, apoi se adaugă un pic de sare şi piper şi se pune alte 8-10 minute pe partea cealaltă. Poftă mareee!!!