Andreea Esca, dezvăluire emoţionantă: „Seara, mi-e cel mai greu. Numai atunci pot să plâng”

12 11. 2015, 10:22


„Seara, când pun capul pe pernă, mi-e cel mai greu. Numai atunci pot să plâng şi nici atunci prea mult. Pentru că mama m-a avertizat de acum peste 20 de ani că mi-am ales o profesie pe care trebuie să o fac perfect, zilnic, fără să se vadă nimic din problemele personale. […] Când se apropie seara simt un nod în gât şi o durere în piept. Pentru că nu pot de fapt să duc durerea  părinţilor care-şi îngroapă copiii. Nici chiar eu, această stâncă, această mamă deloc perfectă, această mereu veselă şi optimistă, această rezistentă la orice, nu mai pot”, a scris Andreea Esca pe blogul personal.
 
Vedeta a detvăluit momentele care au marcat-o cel mai tare: „Mi-au secat sufletul poveştile femeii care are doi copii încă în stare gravă în spital şi care vorbea despre ei cu zâmbetul pe buze spunând lucruri minunate, mama care i-a găsit rucsacul  fetei moarte în incendiu şi care îi caută în continuare telefonul pentru a mai salva câteva poze cu copilul care nu mai este, mama colegei mele Teo care, după câte a îndurat cu ea atâţia ani, acum trebuie să se despartă în urma unui accident stupid…”

Esca a mărturisit că din poziţia de mamă a trăit şi trăieşte o mulţime de temeri. Acum, aceasta susţine că este la perioada în care se teme pentru copiii ei de droguri: „Când copiii mei erau mici stăteam cu sufletul la gură până veneau din parc pentru că eram obsedată că vor cădea de pe tobogan sau că o sa le vină leagănul în gură, apoi am trăit cu frica traversării străzii, apoi de fiecare dată când merg cu altcineva cu maşina, când merg singuri în avion, când merg singuri cu trenul… Acum mi-e frică de droguri. Dar vă spun sincer că nicio clipă nu m-am gândit că ar putea să nu mai vină de la o petrecere dintr-un club, pentru că ar putea să ia foc. Câte frici trebuie să îndure un părinte? Cât trebuie să fie de puternic sau cum să facă astfel încât să-şi lase copiii să trăiască fără să o ia razna? Aşa că, mamă, iartă-mă, dar am să plâng măcar noaptea pentru o vreme, chiar dacă nu sunt în concediu. 53”.