– Cum ai ajuns la Divertis?
Am fost chemată la o
probă şi, cum zice sora mea, „Am dat-o, am luat-o, am plecat!”. Mă
rog, nu a fost chiar aşa. A fost „Am dat-o, am plecat şi, după o
lungă aşteptare şi multe emoţii, am primit vestea… Am luat-o!”.
M-am bucurat ca un copil. I-am sunat pe ai mei, care, la un moment
dat, nu mai înţelegeau ce zic la telefon, nu ştiau dacă fata lor
plînge, mormăie, chiţăie…
Eu am crescut cu umorul acestor oameni, îi admiram şi rîdeam cu ei.
Iar la filmări, avem „di tăti”! Am avut de filmat o secvenţă în
care parodiam ce se întîmplă la bisericile din România cînd sînt
aduse moaşte: îmbulzeală, lumea se calcă efectiv în picioare,
oamenii se bat, se înjură… Şi noi trebuia să recreăm atmosfera
de acolo.
Mai în glumă, mai în serios, de la împunsături, poşete în cap
date mai pe bune, atmosfera s-a încins ca în realitate, iar noi
am intrat foarte bine în pielea personajelor, astfel că s-a
iscat o „bătălie” pe cinste. A trebuit să se reia secvenţa de
cîteva ori, deoarece operatorii nu se mai puteau abţine de
rîs.
– Eşti singura olteancă din grup? Care e ultimul banc despre
olteni pe care l-ai auzit?
Parcă da. Iar bancul sună
aşa: „Cum recunoşti un oltean într-o mulţime de oameni? Răspuns:
strigi şi cel care va răspunde… ăla e!”.
Divertis – Serviciul Român de Comedie
DUMINICĂ, 21.45, PRO TV