Nu e maritata, dar împarte cu Lucian (impresarul ei) o vila în Eforie Nord și un apartament în București. Plus, o investiție în derulare la Eforie Sud (este vorba de o pensiune cu mai multe stele pe care cei doi o construiesc în stațiunea de pe malul marii).
„E normal sa fie așa, ne-a spus Andreea. Sunt ale noastre, am muncit amandoi pentru ele”. Altfel, cuplul primește un ajutor prețios de la parinții lui Lucian, pe care Andreea îi numește deja „socrii mei”. „Nu vreau sa ma gandesc cați bani am cheltuit, ca mi-e rau. Puteam sa-mi iau haine”.
Pe o straduța rasare mandra și cocheta, vila Andreei. Alba, cu geamuri mari, în spatele carora se întrevad perdele albe și roșii. Ce ascund acestea în spatele lor? O sa aflam curand!
La poarta, o mana de muncitori se chinuie sa instaleze un sistem de alarma, în curte, o doamna draguța (soacra) stropește de zor gazonul, iar una din dansatoarele de la Blondy se odihnește într-un balansoar cochet. Andreea ne primește împreuna cu Betty, Jessy, Mona și Maya. Trei bichoni maltezi și un rotweiller destul de prietenos pentru figura dura pe care o afișeaza. „E casa pe care am visat-o. Eu am locuit la apartament cand eram mica, în Eforie Sud. Stateam la etajul 4 și tot timpul trebuia sa urc atatea scari pe zi, îți dai seama! Chiar daca ma duceam la paine, la un suc, la joaca, peste tot”.
Gandind ca nu-i rau ca a urcat atatea etaje (ca uite ce picioare frumoase are acum!), intram în casa. „Vreți papuci? Ca am pentru toata lumea!”, ne îmbie Andreea, scapand involuntar priviri aproape disperate catre gresia lucioasa. Și uite așa, ne dam seama ca gazda are fixurile ei. Nu suporta un fir de praf sau vreo urma de murdarie pe gresie sau pe mobila.
„Normal ca vreau ca fiecare obiect sa fie pus la locul lui. Microbul asta l-am moștenit de la mama lui Lucian. Eu nu eram chiar așa înainte. Acum sunt bolnava de curațenie. Trebuie sa luceasca toata gresia, toata sticla. Sa n-aiba, uite, nimic aici, ne arata pe masa de sticla o amprenta. Și cand vad ceva, iau carpa și șterg. Asta, atata timp cat sunt acasa.”.
Sufrageria: combinație de alb și roșu. La început au fost ceva obiecții din partea iubitului. „Cand i-am spus lui Lucian ca vreau sa predomine roșul, s-a blocat. Cum, roșu?. Da, roșu, o sa vezi tu ca o sa iasa bine, am citit eu undeva ca e culoarea dragostei. Daca nu ne place schimbam. Și încet, încet a ieșit tot ce am facut în casa. Și toata lumea care intra în casa ramanea șocata: Mama, roșu! N-am vazut niciodata!. Apoi am facut dormitoarele portocalii, unul piersica, unul mai portocaliu, cel de sus galben cu albastru. Le-am combinat. Și-a ieșit ce-a ieșit”.
Construcția vilei, estimata de unii la peste 100.000 de dolari, a început acum 5 ani. Andreea n-a fost chiar șefa de șantier, dar a facut vreme de trei ani naveta București-Eforie și retur ca sa urmareasca muncitorii. „Vazusem noi o casa pe undeva, tot prin Eforie, care ne-a placut. Și am zis ca vreau o casa simpla. Sa fie de o simplitate ieșita din comun. Sa nu fie colorata, cu geamuri nu știu de care.
Citește mai multe despre casa Andreei Banica numai în