Andra: “Mărţişoarele de la soţul meu le păstrez cu sfinţenie!”

– Care a fost primul mărţişor pe care l-ai primit şi de la cine?
Dacă-mi aduc bine aminte, primul mărţişor l-am primit chiar de la părinţii mei, fiindcă eram mică şi vedeam la altă lume mărtişoare, îmi doream să port şi eu aşa ceva, deşi poate pe vremea aia nu înţelegeam bine simbolul. Dar mă bucurau mult, păreau nişte jucării ciudate şi frumoase.

– Soţul tău obişnuieşte să-ţi aducă mărtişoare?
Păi, dacă n-ar obişnui, ar mai fi soţul meu?. Sigur că-mi aduce mărţişor în fiecare an. Şi, pe lângă mărţişorul clasic, cu şnur alb-roşu, îmi aduce şi cadouri pe post de mărtişoare. În primul rând flori, dar şi alte lucruşoare care-mi plac mie.

– Acum mai porţi mărtişoare?
Da, chiar port mărtişoare, aş minţi să spun că umblu cu douăzeci de mărtişoare în piept, cum se purta pe vremuri (ţineţi minte cum le purtau profesoarele noastre…), dar măcar câte unul port – cel puţin între 1 şi 8 martie, cam aşa…

– S-a întâmplat vreodată să dai mărtişoare băieţilor, când erai mai mică?
Cred că mi s-a întâmplat prin clasele primare să dau mărtişoare băieţilor, atunci ţin minte că aveam obiceiuri frumoase, practic toată clasa dădea mărtişoare, făceam schimb între noi, ne bucuram şi le păstram!

– Mai păstrezi şi acum mărţişoarele pe care le-ai primit de-a lungul timpului?
Nu pe toate, le-am mai pierdut, dar pe cele care au însemnat cu adevărat ceva pentru mine le-am păstrat. Îmi dau seama imediat când un mărţişor e dăruit din inimă, după îndelungi perioade de gândire, şi când e oferit formal. M-au impresionat multe mărtişoare primite, de-a lungul timpului, tocmai pentru că se vedea clar, persoana care mi le dăruise ştia ce mă reprezintă.

– Care îţi sunt cele mai dragi mărtişoare?
Cele care transmit ceva mai mult decât se obişnuieşte, cele care mă definesc şi mi se potrivesc, cum spuneam şi mai devreme. Păstrez încă mărtişoare primite, de-a lungul anilor, de la părinţii şi fraţii mei, dar şi pe cele de la soţul meu le păstrez cu sfinţenie. Mă fac să mă simt iubită, femeile au nevoie de asta, poate mai mult decât bărbaţii.

– Dăruieşti şi tu, la rândul tău, mărtişoare, mamei tale, surorilor, soacrei?
Sigur că da, n-am sărit peste niciun an, dăruiesc cu drag mărtişoare şi cadouri, mamei, soacrei mele, surorilor mele. Bine, pe lângă simbolurile cu şnur, obişnuiesc să pun şi cadouri, cum vă spuneam, lucruri despre care ştiu că şi le doresc sau le plac.