Andi şi Olivia… plus David şi Luca Moisescu la puterea a patra!

Andi Moisescu
”Familia e energizantul meu”

– Cum e viaţa… în patru?
Ideală. Uneori, aproape că-mi vine să mă ciupesc ca să îmi dau seama că nu visez. Ni se întîmplă de multe ori, cînd sîntem împreună, să realizăm ce oameni norocoşi sîntem. Am doi copii minunaţi şi o soţie perfectă. Cînd îmi spune cineva că mă invidiază, nici măcar nu mă miră.

– Care sînt provocările de zi cu zi în postura de tătic cu doi băieţi?
Să faci faţă distracţiei. Pentru că trebuie s-o spun. Băieţii mei sînt veşnic puşi pe distracţie. Cu ei n-o scoţi la capăt cu un desen animat. Ei au nevoie de acţiune şi afecţiune. Cu asta mă ocup în fiecare zi. Cînd obosesc, mă uit puţin la amîndoi.

Îmi trece brusc orice stare de oboseală şi mi se pare chiar o pierdere de vreme să dorm, atîta timp cît ei sînt încă în formă. Familia e energizantul meu. Cum sîntem toţi patru, cum îmi revin.

– Cum a reacţionat David cînd l-a văzut prima dată pe Luca?
Era nerăbdător să-l vadă şi, cred, foarte curios. Îl pregătisem intens pentru momentul întîlnirii. Îl zugrăvisem pe Luca în cele mai frumoase culori. La un moment dat, era chiar peste Moş Crăciun, cred. Îi trimitea deja cadouri înainte să vină, de drag, fireşte.

Aventura lecturii începe cu tine: cum să alegi cărțile de citit pentru copilul tău (P)

Carioci pentru copii testate dermatologic – pentru o joacă fără griji! (P)

Mi-aduc aminte că i-am luat o trotinetă de ziua lui şi, cum am ajuns prea tîrziu acasă, i-am dat-o abia a doua zi de dimineaţă. Cînd a văzut-o, la 6 şi jumătate dimineaţa, mi-a zis direct: ”Frăţiorul mi-a trimis-o!”. N-am comentat. I-am dat dreptate.

– Cu cine seamănă mezinul familiei?
Cu frăţiorul lui mai mare. Mă uit la pozele lui David la vîrsta lui Luca şi parcă văd unul şi acelaşi băiat. Băiatul mamei. Căci nu întîmplător am băieţi aşa frumoşi.

– Cît de mult te implici în treburile casnice?
Cît de mult e nevoie. Fac de toate, mai puţin gătitul. Aici, Olivia are centura neagră, iar eu nu-mi permit să mă fac de rîs într-o astfel de situaţie. Olivia rămîne destul de des şi destul de mult singură cu amîndoi. Ea ar putea să scrie o carte despre cum se descurcă. În comparaţie cu ea, eu pălesc, n-am cu ce să mă laud.

– Ce faceţi de Paşti?
Sărbătorim în familie, dar aici, la locul faptei.

Olivia Steer
Zîna cea bună şi cei doi pitici

– Cum te descurci cu… trei băieţi în casă?
Aparent paradoxal, mă descurc foarte bine cu trei, cu doi e mai greu. Asta înseamnă că atunci cînd e şi Andi acasă totul e floare la ureche. Se complică situaţia cînd rămîn singură cu David şi Luca. Unul vrea nani cînd celălalt vrea papa şi viceversa. Cînd unul vrea în braţe, vrea şi celălalt. Ieşirile în parc sînt curată aventură. Dar timpul şi răbdarea m-au făcut expertă. Aşa că acum fac bine faţă distracţiei.

– Dintre ei, cine este cel mai mofturos?
Nici unul. Sînt nişte copii admirabili!

– Ce trăsnăi mai face David?
Ce face orice copil de bun simţ. Se joacă mult, învaţă cîntece şi poezii, numere şi culori. Pe Luca îl iubeşte, îl mîngîie şi-i spune că e frumos. Dar, deocamdată, aici se opreşte socializarea între fraţi.

– De cînd a apărut şi mezinul familiei, ai mai avut timp doar pentru tine?
O să pară că mă plîng dacă spun că nu. Aşa că nu spun asta, pentru că n-am motive să mă plîng.

– Cît de tare te răsfaţă Andi?
Cît de tare poate un tătic care lucrează mult şi care atunci cînd vine acasă este asaltat de doi copii care i-au dus dorul.