Andi Moisescu – Despre talentele ascunse ale lui dom’ profesor!
– Februarie se anunţă o lună plină pentru tine, pe TV cel puţin! Începe un nou sezon din „Romanii au talent” şi, în curând, revii şi cu „Apropo TV”. Cât de tare ţi-a fost dor de micul ecran?
Mi se pare mult mai relevant nivelul de dor al telespectatorilor mei în ce priveşte micul ecran, mai ales în cazurile “ApropoTV“ şi “Romanii au talent”. Fie vorba între noi, eu nici nu prea mă despart de micul ecran sau mai exact de ceea ce presupune munca dedicată apariţiilor pe micul ecran. În meseria asta, se cam lucrează la foc continuu.
– Crezi în povestea asta cu dependenţa de TV, „microbul televiziunii”?
Televiziunea în accepţiunea mea e doar o sursă de divertisment, la îndemâna oricui. Dacă divertismentul e un drog, atunci, sigur, şi televiziunea ar putea crea dependenţă. Dar mă cam îndoiesc. În ce mă priveşte, n-am întâmpinat niciodată probleme atunci când mi-am propus să închid televizorul. De când cu telecomenzile, nici măcar n-a mai fost nevoie să mă ridic de pe canapea.
– Dar, la un moment dat, ai putea reveni la profesia ta de bază, profesor de matematică?
Dacă ar fi nevoie, aş face-o fără nicio problemă. Deşi, simt nevoia să adaug ceva. Eu cred că elementul meu ţine mai degrabă de comunicare, în general, şi mai puţin predarea disciplinei matematică.
– Ai dat vreodată meditaţii?
N-am mai apucat. Când am început să lucrez în radio aveam 17 ani. Iar când am terminat Facultatea de Matematică aveam deja şi funcţie de conducere în radio. Aşa că posibilele meditaţii au căzut la montaj.
– Dar cursuri ai ţinut? Cred că ai fi fost un dirig de gaşcă…
Am predat doar în timpul facultăţii. N-am fost diriginte, dar i-am ţinut locul unuia. Am dat şi câteva teze. Pe unele le-am şi corectat. Cred c-am fost însă cam darnic cu notele, pentru că după ce şi-a aruncat un ochi peste nivelul lor, profesorul titular m-a rugat să le scad pe toate cu două puncte, fără să mai stau pe gânduri.
– Ce ţi se pare cel mai greu la statutul de vedetă / persoană publică? Şi cum reuşeşti să-l controlezi?
În ce mă priveşte, nu mi se pare nimic greu. Mi se pare doar plăcut provocator. Poate tocmai ăsta-i motivul pentru care n-am simţit niciodată că fac vreun efort special. Pentru mine, meseria mea, cu tot ce presupune ea, inclusiv statutul public, pare de fapt o joacă.
– Îţi trebuie talent pentru aşa ceva?
O să las vedetele să răspundă la întrebarea asta.
– Apropo de talente, ce te-a surprins cel mai tare în preselecţiile noului sezon al emisiunii „Romanii au talent”?
M-am simţit ca-n bancul cu sticla de tărie care nu se termină niciodată. Aproape că-mi venea să fac şi eu ca rusul. Să strâng bani, ca să-mi iau două.
– Şi cât de bine te mai înţelegi cu Mihai Petre?
Atât cât reuşesc. Fac suficiente eforturi să mă înţeleg cu mine însumi în show-ul ăsta, acum să mă mai chinuiesc să mă înţeleg şi cu Mihai?
– Băieţii tăi te mai însoţesc la filmări? Dintre colegii tăi de emisiuni, pe cine preferă?
Mă tot bat la cap să-i iau în platou când o să ajungem în faza semifinalelor. O să le dau un răspuns doar după ce văd cine ajunge acolo. Căci cu Smiley, Pavel, Andra şi Mihai au ei ocazia să se mai întâlnească şi-n particular.
– Dar la „ApropoTV” se uită?
Cel mare a început să prindă spiritul emisiunii. Ba mai mult, îl simt cum încearcă la rândul lui să-l pună în practică în viaţa de zi cu zi. Cineva îmi va face concurenţă în curând.
– Formatul ăsta s-a „lipit” de tine că timbrul de scrisoare. Care este cea mai mare satisfacţie a ta de când realizezi „ApropoTV”?
Formatul s-a lipit de mine pentru că aşa l-am scris. Lipit de mine şi de felul meu de-a vedea lucrurile. Cât despre cea mai mare satisfacţie legată de “ApropoTV”, nu există niciun dubiu. E echipa cu care fac săptămânal emisiunea.
– Ce s-a întâmplat cu barba pe care ai afişat-o cu ceva timp în urmă? A stârnit multe comentarii…
Ne-am distrat, în spiritul unei campanii bazate, înainte de toate, pe simţul umorului. A fost extrem de „pe strada mea” întreaga poveste. M-am prins cu drag în horă, cu atât mai mult cu cât am presimţit că ne vom distra şi mai tare după ce vor apărea comentariile. Puteam să pun pariu că o barbă împarte lumea în două. Ca şi umorul de altfel. Pentru că în povestea asta, cele două au mers mână-n mână.
– Apropo de look, ai purtat plete în timpul liceului? Rocker, Depechist?
Sigur. Am avut plete cu care astăzi mi-aş fi putut concura soţia, de exemplu. Am fost un veritabil rocker. La vremea protrivită.
– Dacă puştii tăi vor dori, la un moment dat, să-şi facă piercing, să se tatueze sau să-şi lase părul lung… cum vei reacţiona?
O să le spun doar ce cred eu despre fiecare astfel de încercare, după care, sigur, sunt liberi să decidă ce vor să facă.
– Ei cât de bine se descurcă la… matematică?
Tocmai mi-a mărturisit cel mare, azi dimineaţă, în lift, că matematica e punctul lui forte. Vorbeam despre cum se descurcă la teme, în general, în orele de after school.
– Şi cum arată ecuaţia ideală pentru tine, pe plan personal?
Nu e nicio ecuaţie. Pentru că nu există nicio necunoscută. E doar familia.
Cătălina Matei