Andi Moisescu – Apropo de vacanţă

– După aproape 6 ani de „Apropo TV”, ce te mai surprinde
la poporul mioritic?
Nu mă mai surprinde nimic, de mult. Am văzut şi am auzit atât de
multe în ultimii şase ani, încât mă-ndoiesc că mă mai poate uimi
ceva. Suntem un popor care şi-a depăşit de mult orice limită
închipuită, aşa încât, de aici înainte, nimic nu ne mai poate sta
în cale.
– Care este atmosfera la încheierea fiecărui sezon al
emisiunii?
Suntem precum o echipă de fotbal după o finală de Liga Campionilor,
în care s-au jucat şi prelungirile şi s-au exe­cu­tat şi loviturile
de departajare de la 11 metri. Ne mai lipsesc doar buteliile de
oxigen şi trimiterea la Ana Aslan. În rest, nimeni nu mai mişcă.
Pentru că nu mai poate.
– Criza te-a afectat în vreun fel?
Evident. Ca să nu tragem obloanele, muncim de vreo două ori mai
mult. Părea imposibil în prima fază. Până la urmă, n-a murit
nimeni. Dar nici n-am dat pe nimeni afară şi în continuare arde
focul în sobă. Facem mult mai mult pentru aceleaşi beneficii. Bine
măcar că avem în continuare benefi­cii. Suntem nişte norocoşi şi
din punctul ăsta de vedere.
– Care este cea mai tare reclamă la… „Apropo
TV”?
Emisiunea în sine. Conţinutul şi stilul ei. Sunt de notorietate
acum şi suficient de apreciate încât să ne vândă produsul. Îmi pare
rău că vorbesc ca din cărţi. Cred că-i din pricina oboselii
acumulate. Ca să nu mai dau şi eu vina tot pe Boc.
– Băieţii tăi ce urmăresc la TV?
Desene animate de la Disney. Deo­cam­dată, atât.
– Până acum, ce ţi s-a părut cel mai dificil la „meseria”
de tătic?
Timpul extrem de limitat pe care l-am avut la dispoziţie pentru a o
prac­ti­ca. Criza asta mi-a mâncat nu numai ficaţii, ci şi o mare
parte din timpul li­ber, pe care l-am transformat mai de voie, mai
de nevoie în timp de lucru.
– Urmează şi o… fetiţă?
Aştept creşterea economică promisă, mai întâi.