Anca Nastasi – România de dincolo de bani
– Fiecare dintre reporterii de la ”România, te iubesc!” şi-a găsit o nişă. Reportajele tale în ce direcţie merg?
Cred că reportajele mele au o tentă economică şi asta se datorează perioadei foarte lungi în care am fost reporter economic. Chiar dacă e vorba de flori sau de monumente istorice, într-un fel sau altul, ajung tot la bani.
În general, evenimentele de zi cu zi ne arată că avem grave probleme de sistem în toate domeniile importante: sănătate, economic, justiţie, protecţia copilului. Tocmai de aceea, nu stăm pe gînduri şi demarăm anchete, vorbim cu sursele, încercăm să arătăm România care nu se vede cu ochiul liber de fiecare dată. Toate subiectele sînt incitante, pentru că în toate încerc să scot la iveală un adevăr care este acolo, chiar sub nasul nostru, şi pe care puţini îl percep, iar aceia preferă să tacă sau să se consoleze cu faptul că la noi “merge şi aşa”.
– Dar cel mai greu de realizat?
Cel mai greu mi-a fost să realizez reportajul despre viaţa românilor pe vapoarele de croazieră, un material la care încă lucrez. Am filmat pe un vas de croazieră american, al unei companii private, unde ne-au fost impuse condiţii foarte stricte de filmare, pe care a trebuit să le respectăm. Accesul în anumite zone ne-a fost limitat, iar angajaţilor le-a fost interzis să ne vorbească despre sumele exacte pe care le cîştigă pe vas. Interdicţiile n-au fost decît o provocare căreia ne-am străduit să-i facem faţă cu brio. Ne-am dorit foarte mult să facem un material care sa reflecte cu loialitate realitatea trăită de vaporenii care aduc acasă, în România, bani grei şi greu munciţi. Abia aştept să vă arăt faţa nevăzută a vieţii de vaporean – care e chiar foarte dură şi în care doar cei cu nervii tari rezistă.
Un reporter perseverent
– Ce faci cînd nu-ţi iese un material?
Îl fac să iasă! Cînd aleg un material, cîntăresc foarte bine toate posibilităţile şi trebuie să mă gîndesc dinainte la tot ce poate să-mi pună piedici. Şi, cu cît sînt mai multe piedici, cu atît te ambiţionezi şi îţi doreşti mai mult să-ţi iasă reportajul şi, cu atît mai mult, chiar îţi iese! Aşa că aviz celor care vor să pună piedici unui reportaj – vor reuşi doar să întărîte reporterul!
– Cînd te copleşeşte un material, cum treci peste momentul respectiv?
Mă gîndesc de fiecare dată că fiica mea, care mă aşteaptă acasă dornică de joacă, o să se uite peste ani la materialele mele şi sper că o să spună: ”Uau! Ce tare e mama!”.
– Cînd ai simţit că vrei să strigi ”România, te iubesc!”?
Nu cred că am exclamat asta niciodată – cuvînt cu cuvînt. Dar am exclamat de nenumărate ori că nicăieri nu-i mai bine ca ACASĂ!
O altă Românie
În primul rînd, îmi doresc să le arăt oamenilor o altă Românie. O Românie pe care nu o văd zi de zi la ştiri şi despre care nu citesc zi de zi în ziare. Ce-i drept, această Românie nu are întotdeauna părţi bune, dar şi ele contribuie la autenticitatea acestei ţări. Îmi doresc să îndeplinească dorinţele telespectatorului, deci îmi doresc ca românii să se uite la ea cu interes şi cu plăcere.
România, te iubesc! – duminică, 18.00, PRO TV