Anca Nastasi: ”Nimeni nu-i ca noi, românii”

– De ce crezi că-şi mai iubesc românii ţara?
Nu există de ce iubeşti România, pur şi simplu, îţi curge în sînge.
Mă număr printre cei care au încercat să scape de România şi să se
stabilească în străinătate – o dată la 17 ani, prea tînără şi prea
naivă – mi-a lipsit curajul, şi a doua oară, pe la 27 – cînd deja
începusem să cîntăresc avantajele şi dezavantajele…

Din nou am aterizat acasă, în România. Între mine şi ţara mea este
o relaţie din aceea de iubire furtunoasă: cînd o urăsc şi mor de
ciudă că nimic nu ne iese şi că sîntem o naţiune pedepsită cu
conducătorii pe care-i merită, cînd mă entuziasmez şi cred că
nimeni nu-i ca noi, românii, care se descurcă indiferent de
vremuri.

Şi că nicăieri în lume nu-i mai frumos ca la noi, la ţara sau la
munte. Şi că românii noştri sînt coloraţi, plini de viaţă şi cu
idei şi că eu sînt – vreau, nu vreau – unul dintre ei.

– În ce situaţii ai simţit că vrei să renunţi la un
material?
Niciodată. Cred în ceea ce fac şi mă străduiesc
s-o fac cu pro­fesionalism fără să spun vreodată neadevăruri, fără
să calomniez şi fără să uit a cere părerea celor care se feresc să
fie filmaţi.

Singurele situaţii cînd mi-a fost greu au fost acelea în care,
practic, nu mai aveam cum să dau înapoi: în elicopter, deasupra
crestelor Făgăraşului, cînd vîntul aproape că ne-a strivit de
stînci, pe mare, sau cînd am filmat o zi întreagă, iar operatorul,
săracul, a vomitat toată ziua – avea rău de mare.

– Cum ar arăta, în viziunea ta, o altă Românie?
O
altă Românie?! Cea a copiilor noştri care vor fi mai dezgheţaţi,
fără frustrările trecutului comunist, mai toleranţi, mai buni, cu
simţ civic, cu elan, cu idei. Chiar şi aşa cum e România astăzi,
cine vrea să facă ţara asta un picuţ mai bună are toată libertatea
să se zbată să reuşească, totul ţine de ambiţia fiecăruia şi, în
final, chiar dacă-i greu, cu atît mai mult, satisfacţia reuşitei e
mai mare.

România, te iubesc!
Duminică, 18.00, PRO TV