Anca Nastasi – Despre hrana cea de toate zilele…

– De ceva vreme, am putea spune că te-ai specializat la „România, te iubesc!” în materiale despre alimentaţia românilor. Ce te-a surprins cel mai tare de-a lungul investigaţiilor tale?
Pentru mine a fost şocant să aflu că sunt procesatori în industria mâncării care au dezvoltat linii separate de producţie – una pentru consum propriu şi alta pentru vânzare, fiindcă nu folosesc exact aceleaşi ingrediente. La fel şi producătorii de legume şi fructe, unii păstrează pentru familie soiuri vechi, tradiţionale, pentru că nu le place gustul roşiilor noi, de exemplu, cu care merg la piaţă. Asta trebuie să ne dea de gândit! Marea problemă este că hrană a devenit o simplă „marfă” care trebuie să aducă în primul rând profit, iar în realitate, mâncarea nu poate fi o marfă că oricare alta. Toate chimicalele care fac azi parte din meniul nostru zilnic au fost inventate, adăugate doar pentru a satisface nevoile comerţului.

– Cât de sănătos mănâncă romanii?
În comparaţie cu vestul Europei, ne putem lăuda că mâncăm mai sănătos – încă mai există producători care nu au acces la ingredientele de ultima generaţie, încă mai există mici gospodării la ţară de la care ne putem aproviziona, măcar din când în când. Dar pe măsură ce producţia de mâncare tradiţională pierde teren în fata industriei care produce pe bandă rulantă cu costuri reduse, şi, mai ales, a importurilor de mâncare gata procesată, semipreparata, plină de conservanţi şi arome care o fac irezistibilă şi mai gustoasă decât mâncarea noastră tradiţională, medicii atrag atenţia că numărul bolnavilor de inimă, de diabet, obezitate, alergii, cancer creşte.

– Şi cam câţi bani aruncă pe mâncare?
Românului de rând nu-i ajung banii pentru mâncare. De aceea şi au atâta succes, de exemplu, mezelurile ieftine, fiindcă îţi dau senzaţia că mănânci carne. Doar pe mezeluri din sau mai bine zis CU carne – având în vedere că un crenvurşt poate conţine doar 37% carne, românii cheltuiesc într-un an aproximativ un miliard de euro. Oricât de sărac ar fi romanul, sunt bani mulţi care nu încurajează mică producţie tradiţională, ci se duc în buzunarele marilor corporaţii alimentare.

– Tu, personal, ţi-ai schimbat percepţia asupra alimentaţiei?  
Categoric. Am învăţat să citesc etichetele şi să aleg. Este trist, dar adevărat că nu poţi ocoli în totalitate aditivii şi mâncarea industrială, dar poţi reduce concentraţia. Încerc să cumpăr cât mai puţine alimente procesate. Prefer să gătesc şi mănânc cât mai rar în oraş. Prefer să-mi fie foame, decât să mi-o potolesc cu orice, luat la repezeală. Am înţeles că organismul uman e construit să supravieţuiască în nevoie, aşa că senzaţia de foame – deloc plăcută – încerc s-o înţeleg şi s-o tratez ca pe ceva normal. Sunt studii care arată că omul modern mănâncă cu 70% mai mult decât ar avea nevoie. Mai ales că noi, azi, nu mai facem atâta efort fizic precum făceau strămoşii noştri şi nu mai ardem atâtea calorii. Mă străduiesc să organizez masă acasă în familie, să mâncăm mai puţin, dar bun.

– Pe fetiţa ta cum reuşeşti să o fereşti de fast-food-uri? Dar de dulciuri?
E cumplit, când mă gândesc că eu, în copilărie, într-o Românie comunistă, în plină criză alimentară, nu aveam acces la dulciuri. Mâncăm zahăr amestecat cu cacao, iar azi, nu e zi în care fiica mea să nu primească ciocolată. Fast-food-ul e o necunoscută pentru copilul meu. Pur şi simplu, de când s-a născut, l-am evitat – ştiu că cei mici imita obiceiurile părinţilor aşa că încerc să dau un exemplu sănătos. Cu dulciurile e mult mai dificil, fiindcă, din păcate, din cauza aromelor artificiale extraordinare, niciun fruct nu va avea niciodată gustul intens al unei bomboane.

– Cum vezi tu viitorul? Crezi că vom ajunge ca în filmele SF să ne alimentăm cu pastile precum astronauţii?
Deja există o categorie de oameni care fac asta – mai ales când vorbim de curele de slăbire bazate pe pastile şi prafuri cu proteine, acele shake-uri care îţi dau caloriile necesare în locul mâncării. De altfel, cercetătorii lucrează deja la obţinerea cărnii sintetice. Adevărul crunt este că mâncarea sănătoasă, fără pesticide, fără aditivi sintetici a devenit deja un lux şi este atât de scumpă, încât omul nu şi-o permite decât în foarte mică măsură.

– Ce alte reportaje pregăteşti pentru „România, te iubesc!”?   
Lucrez la un reportaj despre sistemul medical al României, cu tot mai mulţi oameni bolnavi şi tot mai puţini medici, dar faptul că milioane de romani au urmărit emisiunea „România, te iubesc!” despre mezelurile tradiţionale mă obliga să continui investigaţiile în domeniul alimentaţiei. Având în vedere că tot mai multă mâncare din magazinele României vine din import, vom încerca să aflăm ce conţine şi cât e de sănătoasă. Cu siguranţă, romanii sunt interesaţi să descopere şi secretele de fabricaţie a lactatelor.   

Cătălina Matei