Anca Damian, regizoarea filmului “Crulic”: “Am luat la picior închisorile”

– Cum aţi ajuns la acest subiect?
Ceea ce m-a atras iniţial rămâne de actualitate şi acum. M-a atras modul în care a murit Claudiu: prin greva foamei, corpul se stinge lent, atât de lent încât trecerea în cealaltă lume durează săptămâni. E o contemplare a morţii. Ceea ce am simţit a fost imensa singurătate a acestui om, abandonat de toţi.

– Cât a durat documentarea cazului?
Documentarea a durat un an şi jumătate, lucrul propriu zis la film a fost apoi încă un an şi ceva.

– În ce măsură aţi primit ajutor de la autorităţi, cele române şi cele poloneze?
În clipa în care am început, a devenit evident că nimeni nu voia să se facă filmul ăsta. M-am izbit de o reticenţă pasivă. Un tip de obstrucţionare a accesului la informaţii de către instituţii. Când am început să fac documentarea, o făceam din banii mei propri şi personali. În loc să mă duc într-o vacanţă undeva, să stau cu burta la soare, eu mă duceam până la Cracovia şi luam la picior închisorile şi procuratura. Plecam de fiecare dată cu o senzaţie neplăcută de greutate spre Polonia. Dar ajungeam acolo şi lucrurile începeau să se desfăşoare şi nu am avut vreodată sentimentul că ar trebui să mă opresc, să fac altceva. A fost un proces de asimilare: să mă duc până în pânzele albe, să ştiu tot. Când am ştiut tot ce era de ştiut, am selectat eu traseul şi am putut reconstitui lucrurile esenţiale. Pentru că nu aveam cum pune totul într-un film. Până la urmă, am primit fotocopii ale dosarului din Polonia, ceea ce reprezenta o premieră absolută, niciun ziarist român n-a avut acces la acel dosar. Din dosarul lui Crulic, pe care îl am copiat integral, şi din celelate acte este evidentă nevinovăţia lui. Erau fotografiile de la bancomat în care era altcineva, nu el, exista şi o hârtie la dosar care dovedea că ADN-ul nu era al lui. Sunt documente pe care nu le-am folosit în film pentru că depăşisem nivelul de anchetă.

– Cum a decurs colaborarea cu Vlad Ivanov?
Cu Vlad am vorbit la telefon în timp ce era la nişte filmări în Spania. I-am trimis textul, i-a plăcut povestea şi a acceptat să o facă.Vlad l-a înţeles pe Claudiu, ca şi el, vine din zona aceea geografică, şi mi-a povestit câteva lucruri din tinereţea lui care ne-au dat acea dimensiune comună de discuţie. A revăzut textul, modificând unde nu i se părea că e ales cuvântul potrivit, am repetat de două ori, am discutat tonul şi personajul, şi apoi am înregistrat. La înregistrare mi-a spus: „Am simţit că nu mai eram eu. Parcă eram altcineva”. Atât s-a identificat el cu Crulic.

– Cum aţi ajuns la această combinaţie de tehnici de animaţie?
La această întrebare trebuie să menţionez echipa extraordinară care a făcut animaţia: Dan Panaitescu şi Raluca Popa – creativii echipei, dar şi Dragoş Ştefan, Roxana Benţu şi Tuliu Oltean. Creativ vorbind, Dan Panaitescu şi Raluca Popa au realizat partea conceptual – vizuală. Am făcut storyboard, apoi am discutat concepţia vizuală. Şi am ajuns într-un moment în care, din motive financiare, ne-am dat seama că va trebui să folosim mai multe stiluri. Sărăcia te poate face să fii foarte creativ. Filmul este despre Crulic, dar în mod esenţial este despre moarte. Trebuia să ajungem să ilustrăm vizual asta sau filmul este ratat. Aveam nevoie de nişte tehnici care să sugereze materialitatea. Dan a venit cu propunerea ca mâinile lui să devină concrete atunci când lucrează, când îşi câştigă pâinea. Şi eu am zis că bine, dar atunci când începe să moară ar trebui ca linia să se piardă şi desenul să se transparentizeze…

– V-aţi implicat emoţional în această poveste?
Cu siguranţă. De obicei nu pot să fac un film dacă nu sunt implicată emoţional. La filmul acesta, consumul emoţional a fost copleşitor.
Mioara Tronaru

Anca Damian

Carte de vizită
Anca Damian a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale şi este doctor în Arte, Cinema şi Media. A lucrat ca director de imagine al lungmetrajelor „Rămânerea” (1991) şi „Drumul câinilor” (1992) şi la o serie de scurtmetraje şi documentare premiate. „A Very Unsettled Summer” este titlul următorului proiect al Ancăi Damian.

Filmografie
Crulic – drumul spre dincolo (2011);
Întâlniri încrucişate (2008);
Eu şi cu mine (scurtmetraj, 2006);
Atâta linişte-i în jur (scurtmetraj, 1999);
Eminescu, truda întru cuvânt (1996).

„Crulic – drumul spre dincolo” – palmares
1. Amnesty Award, la Festivalul CPH DOX din Copenhaga;
2. Menţiunea specială a juriului, la Festivalul de la Cottbus (Germania);
3. Premiul ecumenic, la Cottbus;
4. Silver Eye Award, la Jihlava (Cehia);
5. Premiul pentru cel mai bun documentar românesc, la Festivalul de Film Documentar Astra (Sibiu);
6. Don Quixote Award, la Festivalul de la Locarno;
7. Menţine specială, la Festivalul de Film de la Varşovia.

Crulic – drumul spre dincolo este difuzat joi, 20.00, la HBO.