America, sub asediu

Coreenii lui Hiddink au atacat tot meciul, au ratat si un penalty, dar n-au izbutit mai mult de un 1-1 care-i mentine, totusi, în cursa calificarii.

Chiar daca în Capitala a plouat torential aproape toata ziua, la Daegu, 350 de kilometri mai spre sud, a fost soare si arsita, 31 de grade la începutul meciului. În sfîrsit, s-a consemnat prima arena plina ochi, toate biletele fiind vîndute cu multe zile înainte. Pretul oficial, 135 de dolari, a fost cu mult depasit pe piata neagra, unde se vorbea si de 2.000 de dolari tichetul.

Din centrul de presa, transmisia tridimensionala a aratat o arena rosie de la un capat la celalalt, întesata cu peste 60.000 de suporteri pictati pe fata, pe spate sau chiar pe picioare. Fara presedintele tarii în tribuna, care s-a limitat la a lua masa alaltaieri cu sefii suporterilor, promitîndu-le ca va fi alaturi de „Te-A-mingo”, numele echipei Coreei în exprimare locala.

În sala ecranului gigant de la centrul de presa din Seul a venit însusi Keith Cooper, seful pe probleme mass-media al FIFA, cu un translator dupa el. Le-a explicat zecilor de coreeni, ziaristi sau voluntari care se vopsisera si ei pe fata si se îmbracasera cu totii în rosu, ca aici e, totusi, un loc de munca si nu un stadion. Le-a cerut sa fie decenti, sa nu tulbure activitatea celorlalti, a necoreenilor, iar daca totusi au de gînd sa se manifeste, bulevardele Seulului si World Cup Plaza, aflata în apropiere, le stau la dispozitie.

Numai ca apelul lui Keith Cooper a avut efect doar pentru cîteva minute. Nouarul Seol a avut prima ocazie, moment în care mai multi localnici din sala au cazut cu fotolii cu tot pe jos, precum Gigi Netoiu, nu demult, pe Ghencea. Atacantul Hwang Sun Hong si-a spart arcada si i-a dat sîngele. L-au bandajat si asa, cu fasa alba în jurul capului, parea un maestru de tae-kwon-do învatîndu-si ucenicii.

Dar atacantul Mathis, care n-a jucat în primul meci, cu Portugalia, a deschis scorul si a redus la tacere nu numai sala din fata ecranului tridimensional, ci o tara întreaga. Coreenii s-au napustit în fata si pîna-n pauza au primit penalty de la Urs Meier, pentru un fault la Hwang, luptatorul de tae-kwon-do bandajat. L-a ratat Lee Eol Yong, fundasul stînga. Ce echipa e aceea în care loviturile de la 11 metri sînt batute de fundasul stînga?

Friedel, portarul americanilor, începea sa devina un Rambo care lupta cu pumnalul împotriva avioanelor coreene. Echipa Statelor a fost asediata macar 80 de minute din 90. Toata Coreea parea ca vrea sa se pravaleasca peste Friedel, numai ca americanii s-au aparat în stil englezesc, sarind la cap si bubuind totul în fata. Gazdele aveau nevoie disperata de un gol de undeva, din gazon, din aer, din pamînt, din dogoarea de la Daegu sau din ploaia de la Seul. Si a venit din capul lui Ahn, pe care Hiddink îl introdusese cu doar cîteva minute mai devreme. 1-1, rezultatul unei presiuni extraordinare. A echipei, a publicului, a tarii întregi.

Sursa: www.prosport.ro