Â…Manelo-colinde

Daca vrei sa te sinucizi cultural, îndraznește sa amâni cumpararea braduțului de Craciun pentru ziua de Ajun și du-te în piața Obor. Ar trebui sa se inventeze o „masca de gaze” electronica, menita sa te ajute sa nu vezi și mai ales sa nu auzi nimic din ce se întâmpla acolo. Un om sensibil ar putea risca o grava intoxicație auditiva. Dar credeți oare ca numai piața care duduie de manele e o problema pentru aceste zile? Îndrazniți sa va imaginați ce se asculta în majoritatea caselor de români, acum, de sarbatori. Printre bucați aburinde de foste animale, pregatite sa sature mațul pofticios, decibelii dezacordați sonor și gramatical ies din combinele muzicale luate la mâna a doua și se ridica spre cer. Fugiți, îngerilor!

Nu mi-ar fi placut sa fiu copil în aceste zile. Acum cincisprezece ani era o placere sa îmi iau orga în spinare și câțiva prieteni buni dupa mine și sa colindam în colind tot cartierul. Atunci „concuram” cu Hrușca. Acum însa, fenomenul manelelor a devenit îngrijorator.

Un ascultator ma întreba într-o seara în direct de ce nu se interzic manelele. „Adica sa intram într-un fel de prohibiție muzicala?”, l-am întrebat. Nu cred ca e cea mai buna soluție sa interzici ceva ce un popor iubește cu atâta patima. Exista riscul sa ia o amploare mult mai mare. Personal consider ca maneaua își are rolul ei, ce-i drept cam paradoxal, în echilibrul cultural al unui popor incult din punct de vedere muzical. E ca și cum ai zice „daca n-ar fi muzica nasoala, nu te-ai mai putea bucura atât de tare ca tu o asculți pe cea mișto”.

Sfatul meu: lasați manelele sa treaca pe lânga voi, sa fie o lume paralela. Nu încercați sa le opriți!! Ignoranța va fi o binecuvântare în acest caz și veți vedea ca se poate trai în perfecta acceptare a lor. Altminteri vom risca sa aflam ca cel mai bun prieten și-a cumparat, în ziua de Ajun, un CD cu manelo-colinde.

Sarbatori fericite și la mulți ani!

Ovidiu Stanescu