Amalia Enache, vacanţă în balon şi pe scuter

„Am mers în vacanţă pe urmele unor civilizaţii de mii şi mii de ani în bătrâna şi fascinanta Anatolia. Turcia, cum îi spunem acum, dar o Turcie nu a plajelor, discotecilor şi a serviciilor all-inclusive, ci una în care simţi cum s-a născut şi cum a evoluat lumea. De la spectacolul uimitor dat de natureă, fie printre stâncile ce par nepământeşti din Cappadocia- „hornurile de poveste” cum li se mai spune, fie în băile termale acoperite ca de o pătura groasă de zăpadă de doi metri, de calcar de fapt, din Pamukkale, până la succesiunea de civilizaţii care au găurit stâncile şi pământul să trăiască în ele, apoi la urmele majestuase lăsate de civilizaţia greaca şi de Imperiul Roman, de cel Bizantin şi de cel Otoman, până la Orientul zilelor noastre, eu am venit de acolo mai plină de informaţii decât aş fi reuşit după câteva de luni de studiu. Traseul meu a fost astfel: Istanbul, pe vremuri Constantinopol. Toată Cappadocia, pe pământ cu scuterul şi de sus, din balon, Fetihe şi Oludeniz pentru briza de mare şi o lagună albastră ca în poveşti. Pamukkale şi impresionantul Hierapolis. Efes, unul dintre cele mai mari oraşe ale antichităţii. Casa în care se spune că a trăit Fecioara Maria după răstignirea lui Isus până la sfârşitul vieţii ei. Sirice, un adorabil fost sat grecesc, din această parte a Mării Egee, acum teritoriu turcesc. Şi la final, Izmir, vechea Smyrna, despre care Flaubert spunea că nu văzuse vreodată până n-a ajuns acolo un apus de soare şi o privelişte mai frumoase”.