Amalia Enache şi-a văzut visul cu ochii: Valentino Rossi

A fost mai degrabă o poveste, care a avut de toate: un vis, spiriduşi şi un final fericit. A început odată ca niciodată, de ziua mea, cînd prietenii şi iubitul meu s-au gîndit să mă trimită să-l văd pe Rossi. Puţini dintre ei auziseră de băiatul ăsta, aproape nici unul de la mine, cît despre faptul că n-am pierdut o cursă de-a lui de ani de zile nici nu-şi imaginau. Am avut norocul să am acces în paddock datorită lui Robert Mureşan, primul pilot romăn care participă la Moto GP. Mai presus de toate, am văzut cursa chiar de lîngă pistă, unde-ţi bubuie urechile, pielea ţi se face de găină şi ochiul nu se mai satură: la viraje, la linia dreaptă, la şicană. A fost cea mai frumoasă cursă a lui Rossi din sezonul acesta. A cîştigat-o. Şi m-am descoperit pe mine un fan adevărat: am aruncat telefonul la care vorbeam în geantă cînd a trecut prima dată pe lîngă mine, am înlemnit cînd ne-am întîlnit faţă-n faţă, abia am făcut cîteva poze cînd mi-a semnat un auto­graf pe şapcă şi am uitat complet să-i cer să facem o fotografie împreună. Am aplaudat şi am strigat de bucurie la fiecare depăşire a lui şi am băut chiar din şam­pania cu care şi-a marcat victoria.