Am intalnit si raman fericiti

Daca acolo, intre Carpati, codru-i frate cu romanul, aici, la
poale de zgarie-nori, ne avem ca ungurii atit cu flora, cat si cu
fauna care ne impresoara, astfel ca doar noi intre noi ne simtim
bine, ne comportam ca acasa, adica putem servi cu mana de pe platou
si ne scobim intre dinti cu unghia pentru sare si piper de la
degetul mic.

Finala Sampion Lig de saptamana trecuta ne-a dat prilejul pentru
a ne strange, atatia cati am putut sa mintim acasa ca ne cheama
seful la lucru sambata, pe langa un televizor, in casa unui
gospodar.

Tot atunci am infaptuit, dupa datina, si un parastas de sase
zile Stiintei din Craiova, campioana unei mari dezamagiri, cea mai
fosta mare echipa, care ar fi pacat sa nu fie lasata sa moara in
liniste. Evocand amintiri si zile mai bune, am varsat, atunci cand
a inceput sa se invarta terasa cu noi, cateva sticle de bere pe
fata de masa. Și chiar ceva lacrimi, desi e foarte posibil sa fi
fost doar de la bautura.

[…] La final, i-am mai cantat odata Stiintei de drum bun spre
Divizia B, sau acolo unde se duce ea cu Mititelu, noi urmand sa
tinem putin cu Barcelona, pana cand campioana unei mari iubiri isi
revine si castiga cateva Sampion Lig-uri sau macar 2-3 meciuri si
restul egaluri, ca sa nu mergem dracu’ la anul in C cu
penalizare.

Citeste intreaga poveste, in Jurnalul unui roman in state, in
criza si in buda, pe Kamikazeonline.ro