Am încercat, se poate!

Ben Stiller, Luke și Owen Wilson, Vince Vaughn, Will Ferrell, Jack Black, Steve Carell. Arareori separat (Stiller mai tradeaza din cand în cand) și cel mai adesea frumos grupat, cei șapte magnifici pomeniți alaturat fac, de ceva vreme-ncoace, legea în comediile americane. Daca îți plac, sunt de-a dreptul geniali. Daca nu, belea! Pe cat de simpatici le sunt fanilor, pe atat de iritanți le par celorlalți. La drept vorbind, nici ei nu ne fac chestia cu placutul mai ușoara – puțin le pasa. O explicație acceptabila ar fi faptul ca se amuza atat de bine unii în compania celorlalți încat filmul propriu-zis devine doar un pretext.

Taman asta-i cazul „Spargatorilor de nunți” (în original Wedding Crashers), film ce beneficiaza de aportul pe alocuri genial al tandemului Vaughn-Wilson (Owen), garnisit cu o incursiune scurta și de efect (mai mult placerea de a revedea un vechi prieten decat surpriza unor gaguri reale) a lui Will Ferrell. V&W sunt coșmarul oricarui socru mic (și tata de fata în general) de pe planeta… Practic, nu fac nimic altceva decat sa apara neinvitați pe la nunți, sa se recomande drept „nepoții matușii Alice”, sa bea și sa manance toata seara, sa țina speech-uri și sa prajeasca fetele neînsoțite. Iar a doua zi dispar în ceața și tu ia-i de unde nu-s pentru ca, la urma urmei, matușa Alice seamana cu scenariul – nici macar nu exista. în fine, ulciorul nu merge de multe ori la apa și catastrofa îi pocnește taman la nunta-mamut a sezonului. Fie ca-i vorba de Jane Seymour (soacra își arata sanii mai dihai ca stripteuza de la petrecerea burlacilor), fie de Christopher Walken (o data ar fi trebuit sa fie și el tough motherfucker-ul clasic și taman acum și-a gasit sa fie matur, delicat și plictisit), fie de fiica mai mica și nimfomana ce-l ia pe Vaughn cu asalt (noroc cu antrenamentele din Psycho) fie de cea mijlocie, de care Wilson se amorezeaza iremediabil, ghinioanele se țin lanț și o cariera promițatoare în domeniul matrimonialelor e pe punctul de a lua sfarșit…

Sa fim bine înțeleși. Deși e departe de evenimentul pe care îl sugereaza premisa și încasarile, filmul e totuși vizionabil. Dar singurele motive pentru care merita sa mergeți la cinema se numesc Wilson și Vaughn. Parol.