O data ca nu mai vazusem taurii live de pe vremea cand cosul de
trei puncte nu se inventase inca, si be mic, era un meci din
playoffs, semifinala Conferintei de Est.
Cu lectia invatata de data trecuta, de la baseball, m-am dus la
meci mancat si baut, cumparand la fata locului doar o bere, mai
mult ca sa mi se duca mirosul de usturoi, ca servisem ceva cu
mujdei inainte de a pleca de acasa. Locurile n-au fost cine stie
ce, dar fiind gratis, au fost excelente, as putea zice, pe randul
trei, cum numeri de la acoperisul salii in jos, putin la peluza, in
spatele tabelei de marcaj.
Dupa traditionalul imn, cintat de toata sala in picioare, s-a
scandat un patriotic IU-ES-EI, IU-ES-EI, din dooj de mii de
piepturi, fiindca doar ce se aflase ca o mierlise
bin Laden. Eu, cu urechea mea de emigrant, am inteles ca striga
„Hai pe ei, hai pe ei!”, astfel ca am completat cu un „pe mama
lor”, ca sa ma introduc in atmosfera…
Citeste
continuarea aceste povestiri, in rubrica „Jurnalul unui roman
in state, in criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro