Alexandru Berceanu – “Filmarea, un sport extrem care creează dependenţă”

– Ce-ţi doreai să ajungi cînd erai copil?
Prima dată, am vrut să mă fac mecanic de locomotivă, îmi plăceau foarte tare filmele cu indieni care alergau după trenuri, apoi, la 4 ani, am fost la Predeal şi am văzut multe trenuri. Am întrebat unde sînt cele cu aburi, mi s-a răspuns că nu mai sînt decît la muzeu, aşa că am renunţat instantaneu. Cel mai tare mi-a marcat copilăria emisiunea de desene animate a Vioricăi Bucur, de pe vremea comunismului… Se termina întotdeauna exact cînd începea.

– De ce ai vrut să fii regizor?
Cred că determinant a fost jurnalul Isadorei Duncan, unde am fost fascinat de Gordon Craig… Îmi este greu, la ora actuală, să mă văd făcînd altceva. La început, mi-am dorit să fiu regizor de film, dar am fost îngrozit de ceea ce se putea vedea pe ecrane în acea perioadă ca filme româneşti. În schimb, am fost fascinat de ceea ce se întîmplă în teatru.

– Cu ce actori visezi să lucrezi?
De obicei, visez subiecte, nu actori. Întîlnirea cu un actor depinde destul de tare de context. La serialul ”Cu un pas înainte” am avut ocazia să mă întîlnesc cu actori extraordinari, dar cred că visul cel mai important este să descoperi o anumită comunicare cu actorii. Pentru mine, acesta este un vis, nu un actor anume, altfel e ca şi cum te-ai îndrăgosti de o femeie fără să o vezi pe viu. Mi-ar plăcea să am ocazia să lucrez cu actori străini, să văd cum aş funcţiona cu ei.

– Cum a început povestea “Cu un pas înainte”?
A fost foarte straniu, nici azi nu îmi vine să cred că ceea ce mi-a povestit Andrei Boncea într-o zi, în biroul lui, chiar s-a întîmplat…

– Fiind o producţie adaptată la România, cum intervii în evoluţia personajelor din serial?
Sezoanele doi şi trei au fost mult mai mult schimbate faţă de originalul spaniol, pentru că personajele româneşti şi-au căpătat independenţa: Seba a ”cerut” să surzească în timpul repetiţiilor la spectacolul ”Cabaret”, Matei a cerut să devină pentru un episod personaj negativ, Ela vrea un iubit, iar Mara avea nevoie din ce în ce mai mare de o apropiere de personajul interpretat de Mihai Petre. Munca de adaptare a devenit din ce în ce mai laborioasă, dar şi mai interesantă, iar munca alături de echipa de scriitori condusă de Ioana Pelehatai a fost o plăcere.

Un regizor… prea tînăr

– Eşti căsătorit cu o actriţă de valoare, Andreea Bibiri. Este acesta un avantaj?
Nu ştiu dacă avantajul este că e actriţă, dar ştiu că, dacă nu ar fi fost ea, nu aş avea energia şi determinarea să fac ceea ce fac. Andreea mă motiveaza extraordinar în tot.

– Cum te prinde rolul de tată a doi copii?
În adolescenţă, îmi doream să am zece copii. Deocamdată am două fete – Ivona şi Saşa, sper să mai facem unul mai încolo. Ivona mă copleşeşte cu dragostea ei şi amîndouă mă fac să înţeleg ce e important în viaţă.

– Ai simţit vreun moment că eşti ”prea tînăr” ca regizor?
La Teatrul din Galaţi, eram în prima zi pe holul de la cabinele actorilor, aveam cam 25 de ani şi aud dintr-o cabină pe cineva spunînd: ”Aţi văzut? Regizorul e un copil!”. Deocamdată, prefer situaţia asta, în care poate sînt prea tînăr!

– Dacă ai fi fost actor în serial, ce rol ţi-ar fi plăcut să interpretezi şi de ce?
Niciodată nu mi-ar fi plăcut să fiu actor, mi se pare ceva îngrozitor de greu, iar stresul ar fi cumplit pentru mine. Îmi place să joc ca exerciţiu sau să apar făcînd figu­ra­ţie într-o secvenţă. S-ar putea să am o oarecare febleţe pentru per­sonajul Alfie din sezonul trei şi să mă fi atras mai tare decît celelalte personaje, dar cred că, în general, am fost destul de echidistant.

– Povesteşte-ne un moment dificil de la filmări…
Cu ce să încep? La sfîrşitul sezonului trei, am avut de filmat examenul de actorie al lui Cristi care conţinea şi bătaia dintre Matei şi Seba. Toată ziua a fost înnorat, mai aveam de filmat cam o oră şi jumătate, ne încadram perfect în program, lăsasem la final cascada şi atunci, de după nori, a apărut soarele, ceea ce de obicei te bucură, dar nu cînd, la interval de două secunde, îţi apare soarele în aceeaşi secvenţă în care mai devreme ploua. Am hotărît să riscăm şi ne-am mutat cu totul, am filmat ultimele cadre în singura zonă din Piaţa Revoluţiei unde Palatul Regal făcea umbră, deşi toată lumea s-a mişcat perfect, nu am mai avut decît jumătate de oră de lumină. Pînă la urmă, a ieşit o secvenţă foarte bună.

Ce vedem în sezonul 3

– Ce aduce nou această a treia serie?
În primul rînd, trei personaje: Alfie – Alex Mărgineanu, Katia – Geanina Varga, Ada -Andreea Păduraru. Alfie este tipul ciudat care încearcă să o cucerească pe Ela. Katia, sora lui Edith, aduce o poveste de rivalitate între surori, reactivează confruntarea lui Edith cu trecutul ei de alcoolică şi stripteuză. Ada, profa’ de improvizaţie, destabilizează relaţiile din cancelarie, făcîndu-l pe Radu, decanul, să se îndrăgostească de ea, iar pe Diana şi Ela să aibă o aventură ”dincolo de linie”.

– Care este programul unei zile de filmare?
Începe înainte de 7 dimineaţa, cînd te ia maşina, şi durează cel puţin 12 ore, plus drumul. Important este că, în aceste 12 ore, nu ai cînd să te desprinzi de lucru nici o secundă. Noroc că sîntem mai mulţi regizori şi adrenalina se mai împarte (alături de mine lucrează Ana Mărgineanu şi Virgil Nicolaiescu). Deseori, filmarea este un sport extrem care creează dependenţă. Dacă ajung înainte de 9 seara acasă, sînt fericit pentru că pot să le fac baie copiilor.

• Alexandru este căsătorit cu actriţa Andreea Bibiri, cu care are două fetiţe, Saşa şi Ivona
• Cu o vastă experienţă în teatru – a avut proiecte la Odeon, Nottara, Teatrul Luni şi Studioul Casandra – a debutat în televiziune la Acasă, cu seria ”Decizii”. După ”CUPI”, îşi propune să facă şi regie de film
• Cel mai important proiect: dramAcum, un concurs de piese de teatru
• Filme care l-au marcat: ”Letters from Iwo Jima” şi ”Flags of our Fathers” ale lui Eastwood, ”3:10 to Yuma”, ”Little Children”, ”Last King of Scotland”, ”Europa” lui Lars von Trier…

Cu un pas înainte
joi, 23.15, PRO TV