Alex Dima – Aurul, dacii şi… autorităţile

– Te ştiam pe urmele „aurului” pădurilor. Cum ai ajuns la
cel al dacilor?
Tot din pădure e scos şi aurul dacilor. Sarmizegetusa este aşezată
într-un parc natural, vorbim de aceeaşi nepăsare a autorităţilor, a
aleşilor, aceleaşi fire între „mafioţi” şi oamenii politici… deci
cumva se leagă. E mai greu însă să dai de urma aurului dacic.
Dispare mai repede.

– Ce ştiai despre Sarmizegetusa înainte de a te documenta
pentru acest material?
Puţin. Ştiam că există, că sînt
două cetăţi cu acelaşi nume, dar nu ştiam şi nu credeam că e
posibil ca un astfel de loc să fie al nimănui. Sînt poveşti ale
locului, fiecare descoperire reprezintă ceva şi are o poveste. Nu
le spune nimeni.

Nu ştiam mare lucru despre toate acestea şi nici dacă ajungi acolo
nu ai cum să afli dacă nu ai norocul să dai de un arheolog sau de
Nunu, cum îi spun localnicii celui care şi-a luat rolul de
„apărător al cetăţii”.

– Între drumul prost pînă la cetate şi nepăsarea autorităţilor,
ce te-a înfuriat mai tare?
Pe drumuri proaste am tot
umblat. Într-o singură zi, am făcut în munţii Orăştiei, pe drum de
munte, 200 de kilometri, aşa că nu mă sperie un drum prost. Mă
înfurie însă faptul că un drum prost a putut să înghită atîtea
miliarde de lei. Mai mult, surse din zonă mi-au spus că, oficial,
pietrişul de pe drum apare ca fiind adus de la kilometri
distanţă.

Practic însă, a fost scos din rîul de lîngă drum şi tasat
cu tractoarele. Cît despre autorităţi, încerc să mă controlez, să
mă comport ca un profe­sionist, să fiu obiectiv, dar… tare e
greu. Te revoltă nepă­sarea, dezinteresul şi indolenţa unor oameni
plătiţi din banii publici, care ar trebui să-şi facă datoria, să
mun­cească, în definitiv. Din cîte se pare, nu fac nimic.

Opt jandarmi păzesc
30.000 de hectare

– Cum au reacţionat căutătorii de aur cînd au
aflat că vă aflaţi în zonă şi investigaţi?
Spre cetatea
Sarmizegetusa este un singur drum. O dată intrat în zonă, imediat
se ştie. Mai ales cînd ai scos ca­mera de filmat. Oamenii se anunţă
între ei imediat. Fap­tul că am întîlnit căutători la poarta
cetăţii a fost o în­tîm­plare.

Oricum, reţeaua de fibră optică e mic copil pe lîngă modul în care
circulă vestea în zonă. Maşina Jan­darmeriei e numită „cofetărie”.
Au tot felul de coduri, au staţii de emisie aşa că e greu să-i
găseşti la muncă.

– Ai primit ameninţări, direct sau indirect?
Nimeni
nu e atît de nebun să te ameninţe în mod direct. Indirect însă, mai
toţi îţi sugerează să-ţi vezi de drum şi să ai grijă cum mergi prin
pădure. Prezenţa noastră acolo nu a făcut decît să le întrerupă
activitatea pentru cîteva zile. Vorbim de o suprafaţă de 30.000 de
hectare păzită de opt jandarmi, cîte doi pe tură. Numai să nu­meri
pînă la 30.000 îţi ia o zi, dar să mai şi păzeşti.

Bîlbele autorităţilor

– Reprezentanţii statului se cam bîlbîiau în declaraţii. Crezi
într-o remediere a situaţiei în viitorul apropiat?
Sper
într-o schimbare. Oricare ar fi ea, dar numai să se întîmple ceva
pentru acele locuri. Soluţia ar fi înfiinţarea unui Parc naţional
arheologic. Nu ştiu cît este dezinteres şi cît interes în
menţinerea acestei situaţii. Din punct de vedere juridic, zona e a
nimănui. Noi am arătat ce este acolo, am sesizat autorităţile şi nu
ne vom opri aici.

– Te vei mai întoarce la Sarmizegetusa?
Da. Vom
urmări evoluţia lucrurilor acolo. Cei din Con­siliul Judeţean au
promis că vor pune indicatoare rutiere. Pînă acum, nu s-a
întîmplat, dar să nu ne pier­dem optimismul. UNESCO a promis că o
să facă pre­siuni. Reacţia celor care ne-au scris pe site-ul PRO TV
ne îndeamnă să nu ne oprim aici. Şi nu ne vom opri.

România., te iubesc!
DUMINICA, 18.00, PRO TV