Greu de acceptat poate, intr-o perioada in care leul pare iremediabil impins in corzi de moneda europeana, ca majoritatea bancherilor cred ca la jumatatea anului vom avea o moneda nationala ceva mai puternica decat in prezent. Optimismul lor este insa extrem de moderat si nu exclude nici deprecieri accentuate spre valori de 4 lei/euro.
Incercarea de a face pariul corect pentru cursul euro/leu a iscat controverse aprinse chiar si intre analistii aceleiasi trezorerii in multe dintre bancile comerciale ce au dat curs invitatiei Business Magazin de a face o prognoza pentru finele lunii iunie. O parte au revenit de mai multe ori asupra valorilor initiale, hotarandu-se cu greu pe ce sa parieze.
„Nu mai poti sa faci nici o previziune bazata pe ceea ce ai invatat la scoala“, spune unul dintre ei, explicand ca, cel putin teoretic, majorarea dobanzii de politica monetara cu 0,5% operata de banca centrala la 7 ianuarie ar fi trebuit sa incurajeze o apreciere a monedei nationale. Nici pomeneala insa de o astfel de reactie, deprecierea leului continuand la fel de accentuat si in zilele ce au urmat deciziei BNR.
Piata tinde sa exagereze atunci cand apare o anumita tendinta, fie intr-un sens, fie in celalalt, incearca Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank, sa dea o explicatie acestei reactii atipice de pe piata valutara. „Cand se intoarce valul, toata lumea merge cu el si asa se naste un tsunami.“
In cazul leului, valul s-a intors in iulie anul trecut, cand a inceput o depreciere aproape constanta, de atunci si pana in prezent declinul depasind si cele mai pesimiste previziuni (care vorbeau de o posibila scadere a monedei nationale pana la 3,35 lei/euro in luna decembrie). In lipsa unor evenimente majore care sa surpe perspectiva pozitiva a celor ce-si plaseaza banii in Romania, cresterea de valoare a leului va continua nestanjenita si pe mai departe – era una dintre concluziile analizei facute pornind de la opiniile exprimate de bancheri la jumatatea lui 2007. La putina vreme insa, economia mondiala a fost zguduita de criza creditelor ipotecare secundare din Statele Unite, moment in care multi dintre investitori au decis sa renunte la plasamentele apreciate ca riscante (asa cum sunt considerate si cele de pe piata romaneasca).