Adrian Rozenberg – Datorită ştirilor, şi-a găsit stră-stră-străbunica
Într-o seară de februarie, Adrian Rozenberg tocmai terminase un live la un alt post naţional şi se pregătea să monteze ştiri. “Atunci, am primit un telefon de la o persoană din PRO care ulterior mi-a rămas foarte dragă”, povesteşte el. “Am venit la Bucureşti unde m-am întîlnit şi cu şefa Ştirilor PRO TV, şi atunci mi-am dat seama că ştirile sînt cu totul altfel decît mi le imaginasem eu. Era ceva mult mai… fain, cum spunem noi prin părţile astea. Atunci am înţeles că Ştirile PRO TV nu înseamnă doar ştiri, ci un stil, o echipă. Stilul PRO în sine te obligă să evoluezi continuu”, spune Adrian. La sfîrşitul fiecărei luni, corespondentul de la Cluj se poate mîndri că a realizat în jur de 55 de transmisiuni live.
În experienţa lui jurnalistică există cîteva episoade care l-au marcat. “Îmi aduc aminte de inundaţiile din Giurgiu şi Călăraşi, cînd oamenii urmăreau disperaţi cum digurile de lîngă sate cedau rînd pe rînd. Inundaţiile de la Tîrlişua m-au marcat puternic. Am văzut porţiuni întregi dintr-un sat rase de pe suprafaţa pămîntului, oameni daţi dispăruţi şi sate pur şi simplu devastate de apă. De atunci şi pînă acum, am mai văzut multe, dar m-a marcat explozia blocului din Zalău, tragedia familiilor din acel bloc, nepăsarea celor care puteau să prevină totul şi strigătul de durere şi frustrarea în faţa neputinţei părinţilor care şi-au pierdut copiii. Ţin minte că vorbeam cu prietenii băiatului care stătea chiar la parter, cel care practic a fost îngropat de plafonul propriei locuinţe. Tînărul tocmai se întorsese în ţară şi voia să-şi facă un viitor aici, după ce muncise în Italia”, povesteşte reporterul PRO TV.
Timpul liber, în exclusivitate pentru soţie
Ştirile îi răpesc aproape toată ziua. Cît priveşte timpul liber, acesta îi este dedicat soţiei sale. “Dar singurul timp cu adevărat liber îmi rămîne doar în concedii, de care încerc să mă bucur cît pot. Anul trecut a fost unul greu, dar am reuşit să vizitez două locuri pe care îmi doream de mult să le văd: insulele Seychelles şi Barcelona”.
Legile lui Murphy despre pantofi
“De obicei, pe teren port cizme sau botine. Am renunţat de mult la pantofii sport pentru că am realizat că legile lui Murphy sînt adevărate. Dacă porţi pantofi sport, sigur mergi la o filmare într-un sat noroios. Cel mai lung traseu pentru o ştire a fost la Budacu de Sus, cînd am descoperit o comunitate întreagă de tăietori ilegali de lemne, toţi certaţi cu legea. Am plecat dimineaţa din Cluj, am ajuns în Bistriţa, unde ne-am întîlnit cu jandarmii, şi am pornit înspre Budacu. Am urcat pe munte în nişte zone greu accesibile şi am ajuns aproape de nişte piscuri. Eram, spre surprinderea noastră, în inima munţilor Călimani”, spune Adrian Rozenberg.
Corespondentul Ştirilor PRO TV de la Cluj este romăn de religie mozaică. Provine dintr-o familie veche de evrei religioşi care s-a stabilit în jurul secolului al IX-lea în zona Bistriţei.
“Dovada am descoperit-o chiar la filmarea din Budacu de Sus. Bunicul meu îmi tot povestea că bunica lui a fost înmormîntată în Budacu de Jos şi, fiind în zonă, m-am oprit în sat şi chiar am descoperit un cimitir evreiesc foarte vechi, uitat de lume, undeva într-o livadă de meri. Am rămas uimit cînd am găsit acolo scris pe o piatră funerară veche numele stră-stră-străbunicii mele. Pentru prima oară, făceam documentare nu pentru ştiri, ci pentru… mine. Străbunicul meu a fost rabinul Bistriţei, pînă cînd a fost deportat de nazişti la Auschwitz. De fapt, întreaga familie a fost deportată, iar singurul care a supravieţuit a fost bunicul meu, care atunci avea 13 ani şi care trăieşte şi azi în Bistriţa”.